Prin anul 1999 ramasesem fara slujba. Bateam pe la diverse usi de redactii sa gasesc ceva de facut. Cand m-a sunat un amic sa-mi spuna ca un francez vrea sa scoata un saptamanal cultural si cauta redactor-sef mi s-a parut ca a picat o mana cereasca.

Prin anul 1999 ramasesem fara slujba. Bateam pe la diverse usi de redactii sa gasesc ceva de facut. Cand m-a sunat un amic sa-mi spuna ca un francez vrea sa scoata un saptamanal cultural si cauta redactor-sef mi s-a parut ca a picat o mana cereasca. Am capatat numarul de telefon al francezului si i-am cerut o intalnire. Am stabilit sa ne vedem a doua zi la 9 seara, la o carciuma cu nume de rege dac, din buricul targului.

Francezul nu a venit singur. Mi-a prezentat-o pe Laura, traducatoarea lui. In timp ce mancam, Jean-Marie, asa ii spunea francezului, vorbea aiureli. Mi s-a parut ca nu stie ce vrea, binganea ceva despre divinitate, fratie crestina, se purta ciudat. Laura mi-a zis, pe romaneste, ca e un fel de maniac religios si de fapt, revista culturala o sa fie o publicatie de propaganda pentru o secta neoprotestanta care incerca sa se infiltreze pe ""piata romaneasca"". Mi-am dat seama ca e un proiect ratat din punctul meu de vedere, dar mi-am soptit in barba ca nu e politicos sa ma ridic si sa plec de la masa. La felul doi, francezului i s-a parut ca mananca o friptura de porc in loc de una de vita, cum comandase. A inceput sa zbiere la chelnerii deghizati in tarabostes, a aruncat pe jos cu farfuria care s-a spart si striga intr-una ""merde"". Aprigii daci au reactionat dandu-i cu o tava-n cap. Cum francezul era mare si solid, a iesit o bataie in toata regula. Ca sa nu o luam pe cocoasa si noi, nevinovati, am luat-o in brate pe Laura care incepuse sa tremure si ne-am indreptat inspre usa. Am iesit auzind racnetele de vita injunghiata ale francezului. Nu am aflat niciodata cum s-a incheiat scandalul cu dementul parizian, fiindca nu
l-am mai sunat, iar Laura nu s-a mai aratat nici ea interesata de scandaluri multiculturale prin carciumi.

Cafeina, calmant

Dupa ce ajunsesem la vreo 300 de metri de carciuma, Laura isi mai revenise. Mi-a spus ca e maritata, are doi copii, iar sotul cam trage mata de coada, fiind ca si mine atunci, somer, si ea trebuie sa insoteasca diversi straini ciudati, ca ghid si traducator. Mi-a mai zis ca pe ea o calmeaza cafeaua, in loc sa o agite. Cum era destul de tarziu si nu era nici un bar nonstop prin preajma, am invitat-o la mine acasa si, culmea, a acceptat. Pe drum am luat-o pe dupa umeri, iar cand am ajuns pe scari o pipaiam pe tate. Nu a protestat nici macar formal. Am deschis usa si plin de elan am vrut sa o duc direct in dormitor. M-a oprit punandu-mi o mana pe piept. A vorbit apasat, cu un glas ferm: ""Mai intai cafeaua si dupa aia sex!""

Am pus un ibric pe aragaz (precizase sa nu-i fac sub nici o forma ness), am turnat in ceasca si am asteptat. Si-a sorbit tacticos lichidul maroniu, timp in care eu fierbeam mai rau decat o facuse ibricul, apoi a inceput sa se dezbrace molcom. Intr-adevar cafeaua avusese asupra ei un efect de extraveral. Mutra ii capatase o expresie bleaga si, de muncit, am muncit numai eu, ea rezumandu-se sa geama incetisor. La sfarsit mi-a lasat numarul de telefon si mi-a spus ca, din cand in cand in jurul orei pranzului, cand nu are de lucru, o sa poata trece pe la mine. Cica seara nu se prea putea, caci domnul care nu facea nimic mai era si gelos. O lasase in seara cu pricina doar fiindca nu aveau bani si francezul ii daduse in avans o suma respectabila.

Ritual

In urmatoarele trei luni ne-am vazut de vreo sapte ori. Ma suna, ma intreba daca-s acasa, venea, iar dupa ce intra pe usa eu trebuia sa pun de cafea. Niciodata nu a stat mai mult de o ora si jumatate, o zbughea ori acasa la cei doi copii, ori sa plimbe cine stie ce francofon prin oras. De fiecare data se intampla cam la fel. Relatia era destul de impersonala, nu apucam niciodata sa ne povestim vietile.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.