Vineri dimineata am rasfoit din intimplare citeva secvente din „Tinar si nelinistit" de la PRO TV. Luam micul-dejun impreuna cu sotia si, in mijlocul acestui placut ritual matinal, un deget inconstient ne-a proiectat dintr-o data in plina nostalgie. Nici nu mai stiam ca se difuzeaza. Am inceput sa pariem, fiecare dintre noi incercind o estimare pur intuitiva a numarului episodului la care ne uitam. Ea a mizat pe un 3200, iar eu pe un 2300. Cel care nimerea o cifra cit mai aproape de realitate cistiga o extra-portie de lapte cu cereale si fructe. Am asteptat ca niste gambleri sa defileze genericul pentru a vedea despre al citelea episod e vorba, dar n-am reusit sa aflam. Probabil ca de mult nimeni nu le mai numara, ne-am zis. Poate ca s-or fi plictisit si producatorii sa mai scrie pe generic o asemenea prostie. Ce mai conteaza, la urma urmei, daca „Tinar si nelinistit" este la episodul 2000 sau 3000. Intre timp am inceput sa observam tot felul de detalii: unul dintre personaje, care in urma cu ani era tinar si avea par, acum imbatrinise si chelise substantial. O alta domnisoara, pe care mi-o aminteam ca fiind blonda si tinara in imaginile din memorie, devenise platinata si imbatrinise cu vreo douazeci de ani. Era ca si cum noi plecaseram de pe planeta „Tinar si nelinistit" intr-o calatorie spatiala cu viteza luminii si acum ne intorceam dupa doar citiva ani, iar ei, cei ramasi acasa, in serial, imbatrinisera cu multe zeci de ani.

Ne-a cuprins un sentiment extrem de reconfortant. Iata, ne-am zis, daca traiesti in televizor imbatrinesti mai repede decit daca iti vezi de viata ta. Am realizat, totusi, ca exista o mina de telelocuitori care au ramas tot timpul pe planeta „Tinar si nelinistit", alaturi de personaje.