Ruleta cu intelectuali Ca in orice tragedie care isi respecta condita hegeliana, in relatia intelectualului cu Puterea toate fortele ce produc tensiunea dramatica sunt egal indreptatite.
Intelectualul e motivat sa construiasca utopii, sa revolutioneze, sa lumineze si, la rigoare, sa-si impuna vointa de putere. Politicul are dreptate, in cinismul lui, sa-si aleaga victima inteligenta, s-o amageasca, s-o umileasca, s-o compromita si s-o calce-n picioare dupa plac. Iar publicul are dreptate sa-i aclame sau, dimpotriva, sa-i huleasca separat sau simultan pe protagonistii scenei fermecate. Daca tot a revenit la moda statutul intelectualului in politica, cred ca veti citi cu interes volumul Intelectuali in arhivele comunismului, coordonat la Nemira de Dan Catanus (in colectiv: Mioara Anton, Ana-Maria Catanus, Alexandru Murad-Mironov, Nicoleta Raluca Spiridon, prefata Dan Berindei), lucrare de cercetare initiata in 2003 la Institutul National pentru Studiul Totalitarismului. STUDII. Dincolo de studiile de sinteza ce absorb convingator bibliografia dezvoltata in ultimii 17 ani in jurul subiectului, intalnim aici aproape saizeci de documente cu diverse teme, forme si calibre, care acopera viata culturala romaneasca din (deocamdata) intervalul 1948-1965, cu personaje de talia lui Lucian Blaga, Agarbiceanu, C. Noica, Marin Preda, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Paul Goma s.a. Inclusiv un vast si captivant raport prezentat de Mihai Ralea in 1955 ""asupra atitudinii intelectualilor fata de regim si a calitatii productiei intelectuale"". In micul dezghet hrusciovian de dupa moartea lui Stalin, lumea lui Dej isi permitea, iata - printr-un rasat boier de partid - sa-l critice sever pe M. Roller, sa deplanga destituirile din lumea universitara, sa se arate comprehensiva fata de natura creatorilor (""trebuie avuta in vedere psihologia speciala a artistului sau intelectualului de a se comporta anarhic sau prea individualist""), sa-i atentioneze pe Davidoglu si Baranga ca ""n-au variatie in temele si mijloacele pe care le trateaza"", vituperand impotriva ""blocarii zece ani"" a lui Arghezi, ori a etichetarii lui Gellu Naum si Virgil Teodorescu: ""In loc sa fie reeducati catre realismul socialist, au fost ostracizati ca suprarealisti"". Micile dezgheturi programate si iute reprimate.