Toata galagia care se declanseaza la noi de fiecare data cind o piesa e banuita de plagiat nu are nici o finalitate. Poate si pentru ca in Romania nu exista o lege a plagiatului in muzica. Unii vor o astfel de lege, altii nu.

La UCMR (Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania) exista o „comisie profesionala" care se intruneste numai in urma sesizarilor venite pe adresa Uniunii. Comisia, formata din Horia Moculescu, Eugen Rotaru si Viorel Gavrila, analizeaza originalul si piesa banuita de plagiat. „Se analizeaza din punct de vedere melodic aceste asemanari. Se scrie partitura. Daca partiturile coincid, atunci e vorba de plagiat", ne ofera compozitorul Ionel Tudor o varianta mai simplificata a procesului. Ulterior, comisia da un verdict. Pe care insa nu-l respecta nimeni. „In clipa in care se dovedeste asemanarea izbitoare, incriminatul recunoaste ca piesa lui seamana cu originalul, dar ca n-a furat, ce faci? Nimic!", spune Horia Moculescu. Un fel de prinde orbul, scoate-i ochii.

„S-au dat la noi verdicte de plagiat, dar daca radiourile nu vor sa le scoata din playlist, nu le trage nimeni la raspundere. Oricum, comisia care decide in cazurile de plagiat nu are practic nici o putere, nu e recunoscuta si astfel nimeni nu se conformeaza", spune compozitorul Ionel Tudor. In 2002, UCMR-ADA a fost sesizata de Biroul „Drepturi de autor" din cadrul Inspectoratului General al Politiei, in legatura cu mai multe titluri banuite de plagiat. Comisia a stabilit atunci ca „Noapte de vis" („Mosule ce tinar esti") a celor de la Andre e un plagiat dupa „Izitas" a lui Kathy Garby. Acelasi verdict a fost dat in cazul pieselor „Bikini" (Atac) versus „Tequilla" (Perez Prado), „Fat-Frumos" (Ca$$a Loco) versus „Dr. Green Trumb" (Cypress Hill) si „Banana" (Valahia) versus „Lonely" (Sasha).

„Ne bazam pe bun-simt"

Cum functioneaza, totusi, la noi „povestea" cu plagiatul? „Totul se bazeaza pe moralitatea, pe bunul-simt al autorilor", ne lumineaza Tudor. Adica pe mai nimic. „Legea 8, a drepturilor de autor, e ambigua in ceea ce priveste plagiatul si e facuta dupa modelul legilor din tarile civilizate. Reguli internationale nu exista", ne baga si mai tare in ceata Moculescu.

„Nu e nevoie de nici o lege a plagiatului! Nicaieri in lume nu exista asa ceva! Daca X zice ca Y i-a furat piesa, se duce la tribunal si judecatorul hotaraste cine are dreptate. Pina acum nu au existat astfel de procese la noi. Situatiile s-au rezolvat pe cale amiabila. Dar vor exista", sustine Dan Popi, presedinte al UPFR (Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania).

Andrei Kerestely intentioneaza sa propuna ca UCMR sa adopte aceeasi politica referitoare la gradul de asemanare care se practica in Germania: „Daca asemanarea exista, sa hotarasca un juriu si un judecator". El semnaleaza o noua problema: „Diversi producatori se folosesc de diferite piese cunoscute pentru a-si face reclama. E o practica sa te faci cunoscut pe spinarea altora. Daca esti dat in judecata si pierzi, le cedezi drepturile de autor pentru piesa/piesele respective, dupa care iti continui cariera, facind bani frumosi. Unii au fost dati in judecata, in Germania, pentru asta si au pierdut".

Taxa pe nunta

Si la ADA (Asociatia pentru Drepturi de Autor) se merge mai mult pe bun-simt si buna-credinta. De pilda, organizatorii de spectacole, nunti, botezuri ori taieri de mot ar trebui sa plateasca pentru cintecele care se difuzeaza in cadrul evenimentului. Putini o fac. „Exista Decizia 396, din noiembrie, a ORDA, care spune ca, pentru un eveniment ocazional, organizatorul trebuie sa plateasca o taxa de 30 de lei. Dar rareori se intimpla asta. Sint obligati sa o faca doar daca sint prinsi de politie ca nu au obtinut autorizatie de la noi", ne-a declarat Nicolae Rada, contabil-sef la UCMR-ADA. Si DJ-ii de cluburi stau linistiti deocamdata. Nu s-au stabilit metodologiile in ceea ce-i priveste. „Vor trebui, pe viitor, sa plateasca asa-numita taxa de dubbing, care va urmari sa-i aduca in legalitate. Vor trebui sa declare numarul de piese originale pe care le folosesc. Teoretic, ei trebuie sa foloseasca numai discuri originale", ne spune Popi.

Cine a furat „Sania cu zurgalai"? Au existat doua cazuri de plagiat in care au fost implicati autori romani, ambele datind din anii ’50. „Gelu Solomonescu a fost dat in judecata pentru piesa «E primavara in ianuarie» si a pierdut. Dar nu mai stiu de catre cine", spune Moculescu. Celebru ramine cazul compozitorului roman-evreu Richard Stein (1909-1992), autor al pieselor „Sanie cu zurgalai" si „Ti-am luat un martisor". Un compozitor american, Les Paul, a plagiat „Sania" compusa de Stein in 1937. Din procesul international ce a urmat a iesit invingator, evident, Richard Stein. Aventura nu s-a oprit aici. In 2000, „Sanie cu zurgalai" a reaparut pe un album al interpretei Vaya con Dios, sub titlul „Johnny, the boy for me". Autor, acelasi Les Paul! Un an mai tirziu, UCMR-ADA se autosesizeaza si intenteaza un nou proces de plagiat. Ana Achim, directorul UCMR-ADA, n-a fost de gasit pentru a afla daca acesta s-a finalizat. La noi, cele mai multe acuze de asemanare sau plagiat au aparut in ultimii ani si i-au implicat in special pe cei tineri. S-a vorbit intr-un astfel de context despre Marius Moga, Costi Ionita, Laurentiu Duta ori La Familia. Dar ei n-au recunoscut, asa ca, logic, sint nevinovati! „Industria" manelelor este probabil cel mai mare producator de plagiat - toate hiturile sint prelucrari ale unor melodii sirbesti, grecesti sau turcesti. Nu s-a plins nimeni…