Deocamdata, gramada de piese sacrificate de Cotroceni e mica, dar impunatoare, cata vreme cuprinde o tura si o regina. Numarul pionilor din cealalta parte a tablei de sah sporeste, de parca oricine ar fi desemnat de primul-ministru ca posibil colaborator trebuie distrus imediat printr-o lovitura preventiva care sa ne convinga ca cei ce se apropie de sediile puterii fara binecuvantarea cui trebuie isi pierd automat bunul nume. Ziaristi si comentatori pe care ii respectam s-au napustit impotriva a doi tineri pe care ii cunosc bine, cu care am colaborat multa vreme, si ale caror portrete din presa nu seamana catusi de putin cu profilul lor real. Fie ca-i vorba de tanarul meu coleg de la Facultatea de Istorie, dl Adrian Cioroianu, sau de dl Dorin Marian, alaturi de care am traversat si campania electorala din 1996, si cei patru ani ai mandatului lui Emil Constantinescu, violenta atacurilor este atat de nedreapta incat mi-ar fi rusine sa nu protestez.
Logica perversa a acestor asalturi la baioneta devine flagranta daca observam ca principalul argument invocat impotriva dlui Cioroianu este ca nu are experienta, iar principalul argument invocat contra dlui Marian este ca are prea multa. Nu are nici o importanta pentru detractorii dlui Cioroianu faptul ca d-sa a publicat o excelenta teza de doctorat in istoria recenta, apoi o carte ades citata de specialisti despre ideologia comunista in Romania. Nu conteaza ca publicatiile solide, dar si prezenta plina de spirit si farmec, il apropie pe dl Cioroianu de predecesorul sau, dl Ungureanu, distins istoric si el, si ii deosebesc pe ambii de alti aspiranti la aceasta pozitie. Nici experienta de observator in Parlamentul European "nu se pune". Daca ne-am supune acestei logici, ar trebui ca ministrii noi sa se aleaga exclusiv dintre fosti.
Dar nu orice fosti. Se stramba din nas: Marian e fost consilier al lui Emil Constantinescu, de parca faptul de a fi lucrat in echipa primului presedinte democrat al Romaniei ar fi un stigmat infamant. Nimeni nu se osteneste sa constate ca Dorin Marian a contribuit, cu inteligenta si capacitate organizatorica remarcabile, la multe actiuni - de la infrangerea eternului Iliescu la reforma armatei in sensul cerut de aspiratia spre NATO, sau la blocarea loviturii de stat din 1999 - ale caror beneficii le vedem azi cu ochiul liber; ori ca, in timpul in care era consilier la Cotroceni, nu s-a ivit din chiar senin nici o lege care sa redea serviciilor de informatii puterile discretionare la care pretind acum. In schimb, calomnii preluate din fituicile lui Vadim se lafaie vioi pe prima pagina a unor publicatii respectabile.
Curios, n-am auzit nici un murmur cu privire la trecute asocieri ale altora, de pilda chiar ale presedintelui Basescu, cu personaje ca "Sogunul" sau Miki, stiti dvs. care; sau la faptul ca a pastrat in imediata sa apropiere colaboratori de nadejde din echipa Iliescu, in frunte cu dl consilier de stat Ion Pascu, mandatar al campaniei prezidentiale a PDSR in 1996, cel pe care comisia rogatorie franceza care ancheta afacerea Costea cu afise il cauta zadarnic prin 2000. Consilierii lui Iliescu sunt buni, cei ai lui Constantinescu nu. Personal, prefer sa fiu de o mie de ori victima colaterala a denigrarii presedintelui Constantinescu decat o singura data banuita de asociere cu oamenii lui Iliescu. Dumneavoastra nu?