Cele ce se intampla, in politica romaneasca, in special in ultimele saptamani, nu pot fi intelese nici macar de cei intregi la minte; de mine, cu atat mai putin.
In ce societate traim, ce soi de democratie am reusit sa incropim? Ce drumuri vom alege pentru viitor, ce modele vom considera ca trebuie sa adoptam? Evident, nu putem alege modelul unei anumite tari democrate fiindca va trebui sa tinem seama si de specificul national si de problemele noastre specifice. Si apoi, chiar vechile democratii europene au, intre ele, divergente. Dar toate democratiile europene au unele principii, reguli generale, de care trebuie sa tinem seama.
Intr-o emisiune televizata, transmisa de curand de la Sibiu, Gabriel Liiceanu prezenta drept model democratia vechii Elade. Si eu sunt un admirator al culturii vechilor greci care, in Atena, au inventat democratia; dar nu pot uita ca aceeasi democratie ateniana l-a condamnat la moarte pe Socrate. Modele perfecte nu exista; ele trebuie ameliorate continuu. Dupa superbul si inflacaratul cuvant al domnului Liiceanu, au urmat discutii din partea celor aflati in sala. Un tanar a spus ca ar fi fost mai potrivit ca, date fiind problemele acute ale ciobanilor, sa se vorbeasca de branza. Tradus, asta inseamna ca in momentul de fata trebuie sa ne ocupam de fapte, nu de principii. (Desi lucrurile mari si trainice se sprijina pe idei si principii). M-am adresat atunci unui ganditor contemporan, Alain de Botton, pentru a vedea care sunt, in versiune moderna, caracteristicile unei societati viabile. "Fiecare societate isi are notiunile sale despre ce ar trebui sa creada sau cum ar trebui sa se comporte cineva pentru a evita neincrederea si dezaprobarea. Unele dintre aceste conventii sociale sunt formulate prin legi, altele sunt inglobate in mod intuitiv, intr-un vast corp de judecati etice si practice, denumit <>, care ne dicteaza ce sa purtam, ce valori financiare sa adoptam, pe cine sa respectam... Bunul-simt se afla in afara oricarei indoieli, deoarece judecatile lui de valoare sunt considerate prea firesti pentru a deveni subiecte de analiza".
Avem mult de reflectat asupra celor spuse de Botton; iar oamenii inteligenti si responsabili ar putea trage si unele concluzii. Cred totusi ca noi avem mult prea mult bun-simt, care se manifesta, cu precadere, in sanul clasei politice. Astfel, parlamentarii cu foarte mult bun simt transforma sedintele lor in circ; noroc ca absenteaza mult si astfel reprezentatiile sunt rare. Insultele, calomniile, denigrarea, jignirile sunt facute cu mult bun-simt. Totusi, recent, in Senat am avut ocazia de a saluta o dovada de bun-simt, cand un senator si-a aparat colegul, numit "patru bile", spunand ca de ce se face atata scandal pe tema asta, fiindca persoana incriminata n-a furat decat un vot, pe cand, in Parlament, se practica acest lucru inca din 1990. Apoi a spus ca ceea ce a facut senatorul a fost o farsa; eu cred ca farsa a fost atunci cand ati fost alesi in Parlament. Montaigne spune ca a€ždaca ar fi intelept, omul ar judeca adevarata valoare a lucrurilor dupa utilitatea lor si dupa cata nevoie avem de ele in viata". Va intreb, stimati cititori, cati oameni politici ar satisface cerintele formulate de Montaigne? Dar poate noi nu suntem, sau n-am fost suficient de intelepti. Si n-am stiut sa gasim o cale de a stavili unele activitati daunatoare.
Se spune ca o tanara din Milet, vazandu-l pe Thales plimbandu-se cu ochii la bolta cereasca, i-a pus piedica, spunandu-i ca va avea timp suficient sa cerceteze ce este dincolo de nori, dupa ce va sti ce se petrece la picioarele lui. Si noi continuam sa ne uitam in sus, la Parlament, Guvern, Presedintie, si nu la cei de jos, la noi. Cine i-a urcat acolo unde sunt? Noi. Si tot noi ii putem da jos. Desi ma indoiesc ca ni se va da voie. Asa ca ramane cum am stabilit.
Imi vine-n minte acum o anecdota sovietica. Cazimir Cazimirovici Fefeleaghin se intorcea acasa beat mort, mergand pe linia ferata. Mecanicul, disperat, a tiuit, a dat drumul la un jet de aburi zgomotos. In ultima clipa Fefeleaghin a sarit intr-un sant. Sotia, cand l-a vazut in ce hal este, a pus samovarul sa-i faca un ceai. Dar cand samovarul a inceput sa suiere si sa pufaie, Fefeleaghin l-a aruncat pe jos, si a inceput sa-l striveasca cu picioarele spunand: "Astia trebuie striviti de mici".
Daca atunci, imediat dupa Revolutie, am fi intuit ca cei care erau atunci mici vor deveni mari, poate ca alta era viata noastra astazi.
Dar asa, ramane cum s-a stabilit; sau cum au stabilit.