Politica ne omoara!Artileria grea

"Daca Traian Basescu sau PD vor incerca sa impiedice restructurarea, va asigur ca "vom avea un nou razboi, in care PNL va folosi artileria grea" (s.n.) declara premierul Tariceanu intr-un interviu acordat ziarului Ziua, luni 19 februarie a.c.
Recunosc ca in ultimii 17 ani am lucrat mai mereu in zone in care trebuia sa faci "previziuni", diverse planuri si scenarii, sa elaborezi variante, sa incerci sa dai raspuns la intrebarea: "Ce se intampla daca...?", ba, chiar si sa mai pui cate ceva la cale prin culise. Dar, oricata "fantezie" as fi avut, in urma cu un an de zile doar, nu m-as fi putut gandi ca abia poreclitul "Moliceanu" va da o astfel de replica partenerului de Alianta - PD si presedintelui Basescu. Eu nu sunt nici incantat sau entuziasmat de revigorarea lui Calin Popescu Tariceanu. Din pacate, nici intristat nu mai pot sa fiu pentru ca politica romaneasca ofera atatea miscari neasteptate, e atat de impredictibila si atat de originala in evolutia ei, incat nu ma mai surprinde si nu ma mai intristeaza nimic. Eu doar constat. Ma uit, vad, sau mi se pare ca vad, si consemnez.
Ce vad, deci, sau ce mi se pare ca vad? Pai, vad un razboi politic extrem de dur, dar original, autohton, dambovitean. Adica, lupta nu este, inainte de toate, intre opozitie si putere. De fapt, nici nu prea stii cine e la putere si cine e in opozitie, cine cu cine se aliaza. Majoritatile parlamentare si mediatice au o geometrie atat de variabila incat nu se vede omul cu persoana. Un lucru pare, insa, cert. Si anume ca razboiul se poarta, inainte de toate, in cadrul puterii, intre PNL si PD, dar si intre cei mai importanti oameni in statul roman, Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu, si institutiile pe care le simbolizeaza. Nu mai exista, nici de o parte, nici de alta niciun fel de menajament. Batalia este care pe care, o batalie in care invinsul nu se va bucura de indurare. Soarta invinsului este limpede, mult mai limpede decat a invingatorului. Il asteapta moartea politica, parasirea definitiva a arenei. In astfel de situatii, rar intalnite in alte parti, este aproape firesc ca luptatorii sa recurga la cele mai neasteptate mijloace si solutii.
Iata, de exemplu, angajarea de catre premierul Tariceanu a lui Dorin Marian pe post de prim-consilier. Tinand cont de faptul ca, pana nu demult, domnia sa a fost angajat la Rompetrol, destui sustinatori ai lui Traian Basescu vor putea spune ca asta e echivalent cu angajarea la Cotroceni a unui consilier de la Euroconstruct sau de la vreo alta firma legata de grupul de la Golden Blitz. Am vaga banuiala, insa, ca pe dl Tariceanu putin il intereseaza experienta dobandita de Dorin Marian in industria petrolului. Mai degraba i-ar fi utile informatiile si dosarele (Asociatia Magistratilor atrage atentia ca, prin 1998, dl Marian solicita si "lectura" dosarele aflate pe rolul instantelor cu satisfactia cu care citeau altii romanele politiste) pe care fostul consilier prezidential pe probleme de aparare, siguranta nationala si ordine publica le mai detine, fara ca acestea sa fi depasit termenul de garantie. Am senzatia ca Dorin Marian, daca va fi cazul, va fi, alaturi de alte persoane suficient de abile, unul din tunarii artileriei grele a PNL si a lui Calin Popescu Tariceanu.
Constat, de asemenea, ca in ceea ce priveste fortele politice parlamentare, presedintele tarii este tot mai izolat. Doar PD-ul si PNL-ul - care este in pierdere de parlamentari, primari si militanti si care, prin radicalismul unora din liderii sai, mai degraba te face rezervat, decat sa te atraga - i-au mai ramas fidele presedintelui Basescu. PSD, PRM, PC sunt, fara nicio disimulare, in pozitie de inamic (nu doar de adversar), PNL isi joaca, asumandu-si toate riscurile posibile, existenta de partid semnificativ pe scena romaneasca, iar UDMR, loial in limitele rezonabilitatii sale, nu-l are foarte tare la inima pe Traian Basescu din cel putin trei motive: are senzatia ca presedintele l-a incurajat, la un anumit moment, pe Szasz Jeno cu a sa UCM; votul uninominal dezavantajeaza UDMR; liderilor acestei formatiuni nu le place mediul politic instabil si impredictibil.
In mod paradoxal, inamicii presedintelui imping lucrurile exact spre acea forma de relief in care ii place lui Traian Basescu sa se lupte cel mai mult si unde, cel putin pana acum, a fost aproape imposibil de invins. Posibila suspendare a presedintelui chiar dupa o actiune de erodare pe care ar presupune-o o comisie de ancheta asupra activitatii sale, ar duce, oricum, la un referendum. Adica o confruntare intre Parlament si Presedinte in fata electoratului. Or, aici si Traian Basescu isi are artileria sa grea, dar grea de tot. Capacitatea lui de a convinge populatia este mare, iar postura de victima a Parlamentului, a unei clase politice expirate, imbacsite si corupte il avantajeaza de minune.
Sigur, orice discurs, orice spusa, orice dezvaluire a presedintelui poate avea efect doar in cazul mediatizarii. Baile de multime au sens numai daca ele sunt vazute si de cei care nu participa direct. Altfel ele influenteaza doar cateva sute de oameni. Chestiunea cu propaganda de la om la om, cu batutul din poarta in poarta si din usa in usa mi se pare buna doar ca piesa de muzeu. Plimbarile lui Stolojan, de exemplu, prin piete sunt frectie la picior de lemn daca ele nu sunt aratate si la televiziuni. Asa ca atacul lui Traian Basescu, facut la postul public de radio, la adresa mogulilor de presa, mi se pare mai degraba un fel de salva de artilerie preventiva pentru ca nu cumva posturile de radio si televiziune, precum si ziarele patronate de Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vantu si Dan Voiculescu, de exemplu, sa "boicoteze" in vreun fel sau altul apararea-atac pe care Traian Basescu e pregatit sa (le) desfasoare in cazul unui referendum. Altfel, singur impotriva tuturor, va fi greu, daca nu chiar imposibil!
P.S. Un comportament greu calificabil (asupra caruia voi reveni, a companiei de cablu RCS-RDS m-a privat marti seara de posibilitatea de a vedea in direct, la postul public de televiziune, o mostra a razboiului care se va purta in perioada urmatoare. Am urmarit ieri, la televiziunile comerciale, in reluare, episoade din dialogul "super-civilizat", super european, la nivel inalt. Tinta dlui Basescu nu era nici Mircea Geoana, nici Cornelui Vadim Tudor si nici macar Dan Voiculescu, adversari politic declarati ai sai. Era Calin Popescu Tariceanu, aliatul sau, cel pe care, la limita prevederilor constitutionale,
l-a desemnat, in decembrie 2004, in calitate de prim ministru. Daca asa va arata si-n perioada urmatoare "colaborarea institutionala" intre presedinte si premier, atunci pot sa spun: iata, ca nu era neaparat necesar ca sa castige Bombo, pentru a-ti veni sa emigrezi in Congo.

---

Despre autor: