"Am descoperit Paradisul. Nu este o insula tropicala sau un salon de frumusete pentru cei bogati si celebri. Este un sat pierdut pe culmile dealurilor din Romania, cea mai noua si mai saraca membra a Uniunii Europene, tara lui Dracula si a vampirilor si locul de unde britanicii se asteapta sa vina valuri coplesitoare de tigani, hoti si emigranti ilegali" scrie Martin Fletcher in articolul sau publicat ieri, in cotidianul britaic Times. Intr-o vreme in care presa din Regatul Unit ne-a obisnuit cu atatea si atatea stereotipuri negative, trebuie sa recunoastem ca un astfel de articol ne surprinde. Citindu-l, am remarcat doua lucruri. Primul, ca nu este vorba despre o lauda. Autorul ne priveste cu un ochi foarte critic. Al doilea, ca este un articol scris la fata locului de o persoana care a ales sa traiasca pentru catva timp printre oamenii pe care ii va portretiza. "Locul se numeste Matau (Matsow, incearca Fletcher sa le indice pronuntia corecta britanicilor). Casele sale din barne si tencuaiala decorata sunt acoperite cu fan, inconjurate de livezi si ingradite cu garduri de lemn. Ferestrele lor sunt indreptate spre varfurile inzapezite ale Carpatilor – casa a lupilor, ursilor, caprelor negre si mistretilor. Aerul rece al iernii miroase a fum de lemn ars si a balegar. Linistea este sparta doar de talangile vacilor, behaitul oilor si, in zori, de cantatul cocosilor. Peisajul descris este, intradevar, idilic, dar viata oamenilor este simpla si grea. Oamenii traiesc din ceea ce cresc sau cultiva, "cateva vite, cativa porci si cateva gaini, chiar in curtile lor". Un obicei i se pare atat de insolit incat nici nu stie cum sa-l numeasca, utilizand o parafraza. "Taie iarba cu ajutorul unor coase si ridica snopi inalti". "Toamna, bunicii, parintii si copiii culeg mere, prune si pere pentru a le aduna in cazane de cupru si a le transforma intr-un rachiu numit tuica", continua el fascinat de activitatile zilnice ale acestor locuitori pe care ii considera rupti de lume. Rupti la propriu si la figurat, pentru ca satul este un capat al civilizatiei. Soseaua se opreste la poalele dealului iar de acolo nu mai continua decat drumurile noroioase de tara pe care pot fi vazute carute incarcate cu lemne, magari incarcati cu bidoane de lapte, vaci manate de copii spre jgheaburi cu apa. De aici incepe partea mai putin placuta a povestii idilice. Fletcher remarca faptul ca din cele aproximativ 500 de case ale satului, doar 20 "cel mult" au apa curenta, iar la cei 1.800 de locuitori sunt doar 10 tractoare. Nici moravurile nu ii scapa. Fletcher nu uita sa sublinieze ca paradisul despre care vorbeste nu este unul intru totul pe placul sau. "De la bun inceput trebuie sa spun ca Matau, ca de altfel intreaga Romanie, nu este un loc unde sa iti doresti sa fi rrom (tigan, asa cum chiar el simte nevoia sa traduca) sau gay". El chiar mentioneaza solicitarea expresa a primarului Ion Damian Postoaca de a nu scrie despre "tigani", atribuindu-i acestuia si niste "remarci sexiste care l-ar fi determinat sa demisioneze din orice functie oficiala detinuta in Marea Britanie". Fletcher incearca sa afle direct de la oameni parerea lor despre Uniunea Europeana. Astfel, la ciobanul Ion Sulca de 70 de ani, el descopera ca Uniunea Europeana, prin legile care vor interzice comercializarea branzeturilor si a lactatelor produse in gospodarie, prin impunerea de taxe asupra cantitatilor de tuica ce depasesc cei 50 de litri destinati consumului personal, este vazuta in acest sat de munte un lucru "mai rau decat comunismul". Autorul articolului din Times se detaseaza, in cele din urma, de lumea concreta si se lasa prada analizei. El observa ca 100 de localnici ca "multi alti romani, au ales sa plece in vest pentru a munci ilegal", inainte chiar ca Romania sa se integreze in Uniunea Europeana. Fletcher trece acest proces in categoria "amenintarilor" fara a spune insa pentru cine sunt acestea. Autorul doreste sa ii linisteasca pe compatriotii sai din insula, subliniind ca romanii prefera tari precum "Spania, Italia sau Franta care sunt cultural mult apropiate de Romania". Un alt lucru pe care il observa este ca elevii de la scoala din sat, precum toti ceilalti copii din Romania, considera Uniunea Europeana drept ceva "univoc bun". Acesta este rodul unui program educational sprijinit de orele de educatie civica, precizeaza el. Asa cum ne dam seama, Matau este pentru Martin Fletcher o imagine a Romaniei . El nu vorbeste despre un caz local ci despre o intreaga societate distilata la nivel de esenta. Iar tonul sau este printre randuri acid, asa cum rezulta din acest paragraf: "Romania poate sa impartaseasca aceleasi legi, institutii si frontiere cu Marea Britanie, dar Matau se afla la 1,200 miles (1. 931km) si cativa ani lumina de Londra. Fiica mea adolescenta cheltuieste mai mult pe o pereche de pantofi decat castiga locuitorii acestui sat intr-o luna".