Excursie intima intr-o alta lume

Printr-un noroc, de care
n-am fost constient de la inceput, am putut sa ma
uit mai multe seri numai
la televiziuni arabesti.


A fost un prilej la fel de pretios ca o favoare, deoarece structura jurnalelor de stiri, povestile din seriale si emisiunile de divertisment fac net diferenta dintre lumea noastra si lumea lor. Pana sa ajungi la niste concluzii cu caracter general, te uiti si nu-ti revii la particularitati. De pilda, la femeile lor, care, fara exceptie, sunt grase sau constient implinite si mandre de acest atu sexual, adica de surplusul de slanina. Al doilea fapt care retine e vorbaria. Femeile vorbesc si-i cearta pe barbati tot timpul. Aveam alta viziune a haremului. De fapt, o proiectie europeana, in care barbatul e stapan si se poate bucura oricand de dreptul sau feudal. In filmele arabesti, barbatii sunt mai toti niste caraghiosi, care-si dau importanta, dominati de corpolentele plangacioase si certarete de acasa, de la serviciu si din tot locul. De fapt, nici barbatii nu-s subtirei. Sunt pantecosi, luciosi, mustaciosi si glandulari. Cand nu-s vicleni si pusi pe intrigi, sunt de o naivitate comica. Evident, in filme si seriale avem tipologii. Dar suficient de repetitive ca sa intelegem ca si-n viata de toate zilele, oameni-s la fel. Ca femeia grasuna si alintata e idealul de armonie la sexul slab, iar barbatul bogat, mancacios si temperamen-
tal - idealul de masculinitate ajunsa social. In serialele occidentale, protagonistii se impusca sau explodeaza o data cu masina. In cele arabesti, raufacatorii se descurca simplu, cu cutitul. Decorurile si filmarile in aer liber sunt perfect doveditoare pentru traiul de la oras. Curat si murdar sunt aici doua notiuni cu un alt continut decat in orasul european. Nu poti sa spui ca strazile-s murdare, intrucat relatia urbana specifica e opulent-pauper. Totul e ori foarte nou si cu prestatie de bazar, ori vechi si indelung neingrijit. Cineastii si realizatorii de seriale nu ascund nimic din naturalul cotidian, nefiind complexati de nivelul de trai occidental. Filmele nu-s pentru export. Am fost zece seri la rand un cinefil crestin norocos. Altfel n-as fi avut acces in atate familii inaccesibile strainilor. Indiferenti la parerile crestinilor si la faptul ca televiziunile lor dezvaluie mult din ce ei nu-s dispusi sa arate, arabii ni se infatiseaza foarte relaxati. Remarcabil la aceste seriale si filme - multe de arhiva, deci de tezaur cultural modern - e umorul binevoitor care marcheaza si viata bogatului, si pe aceea a saracului. Drama oricat ar fi de mare, are substanta de taraba, de souk oriental. Te gandesti si la viata de strada napolitana, la nevoia de spectacol a sudicilor. Excedat
seri de-a randul de avalansa de solduri leganate si funduri dolofane, in ultimele seri de peregrinaj pe canalele tv musulmane, subtiratecele noastre, peste care nimeream butonand telecomanda, au inceput sa-mi para mai putin ofertante
sexual. Cand ajungi sa compari,
nu se stie niciodata ce idei arabesti incep sa-ti treaca prin cap.

---

Despre autor: