Zilele trecute am vazut pe PRO TV stirea despre dna Britney Spears (vai, ce aiurea suna!) care s-a tuns, s-a ras in cap pentru ca apoi sa-si vinda la licitatie pletele. Chiar daca n-o sa licitez in viata mea pentru vreun fir de par din capul stimabilei, ma hazardez totusi sa fac citeva speculatii asupra gestului ei. Din punctul meu de vedere, un roman anonim, dna Spears e una dintre cele mai banale femei cu putinta. Dincolo de asta, o armata de specialisti din industria showbizului celui mai bogat si performant din lume a investit milioane de dolari in inventarea unui produs popular de scena, caruia intimplator i s-a spus Britney Spears. Practic, Britney e creata 100% in laborator. E ca un android cintaret in promovarea caruia s-au investit bani cu salteaua. Ulterior, fetiscana lipsita de simtul orientarii printre semeni a ajuns sa aiba un mugur de constiinta de sine. A aflat ca e o femeie-produs si, dintr-o data, ca un gnostic aruncat in lume a inceput sa se agite in cautarea identitatii sale si sa intrebe in stinga si-n dreapta cine e, de unde vine si incotro se indreapta. Treptat, Britney a devenit un robot scapat de sub controlul stabilor marketingului. In acel moment de ruptura, incep angoasele si depresiile care, de regula, se sting cu bautura, droguri, casatorii in serie. Uneori, situatia asta mai poate aparea si atunci cind robotul muzical afla ca va fi scos din uz si inlocuit cu o varianta superioara si atunci se agita disperat sa ramina conectat la lumea aceea artificiala in care a trait fara griji. Lupta din rasputeri pentru a nu parasi raiul celebritatii. Michael Jackson a vrut sa devina alb, iar Britney a ajuns sa faca orice pentru un strop de publicitate. Putini scapa cu softul intreg din celebritatea obtinuta la virste fragede.