...Ca sa ne mutam in stele, lucrurile sunt simple, ne informeaza filologul Marshal T. Savage, mai ales ca primul pas trebuie neaparat facut... pe apa. De ce pe apa? Pentru ca orasele pe care le vom construi ne vor asigura energia necesara desprinderii de planeta, ne vor face sa devenim specialisti in cultura algelor - nutrientul esential pentru viitoarele orase de pe orbita pamanteana, de pe Luna, de pe Marte, de pe asteroizi si comete - si ii vom selectiona astfel si antrena pe cei dispusi sa se lanseze in extraordinara aventura a expansiunii cosmice. "Este destinul nostru sa colonizam spatiul", spune Savage (in romaneste Savage inseamna: Salbatic!). Dar mai intai sa ne antrenam in colonizarea unui spatiu pe care il avem la indemana, cele trei patrimi din suprafata Terrei, acoperite de ape. Ospitaliere - daca stim sa le folosim - pantecele oceanelor ne pot primi pentru gestatia de care membrii viitorului imperiu galactic are nevoie. Sa incepem cu energia, pentru care vom construi un OTEC, spune M.T. Savage, adica o centrala oceanica electric-termica (Ocean Thermal Energy Convertor), care va produce energie exploatand diferenta de temperatura dintre apele marine calde de suprafata (in zona tropicala: 22,6oC) si apele reci ale adancurilor (in jur de 4oC). Stim ca energia circula conform princpiilor termodinamice, de la corpul cald la cel rece - este suficienta o diferenta de 22oC pentru ca fenomenul sa aiba loc, cu profit in lucru mecanic. Si el are loc daca, folosind o camera de joasa presiune si o conducta de 12 metri in diametru si lunga de 1 km, pompam apa - calculeaza filologul nostru - cu un debit de 266 mc pe secunda, cu ajutorul unei pompe cu un rotor interior de 6 m si o elice de 13 m, invartindu-se cu 38 rotatii’/minut si consumand - doar la inceput - 12,5 megawati, pentru a produce 100 MW! Cu 7 asemenea OTEC-uri viitorul oras pentru Aquarius va necesita o investitie de 1,1 miliarde dolari. Mult. Dar: producand 113 MW pentru uzul celor 100.000 de locuitori ai insulei plutitoare Aquarius si 300 MW pentru export (!), OTEC se amortizeaza repede, caci pana la urma furnizeaza - face calcule contabile autorul - 1 kwh la pretul de 0,5 centi! (imi cer scuze pentru imersarea cititorului in acest noian de date, dar sper - sincer sper - ca tehnicienii si inginerii de pe taramul Mioritei chair vor participa, prin 2020-2050, la marea aventura a terienilor lacustri!). Cu complexul de OTEC-uri functionand, trecem la construirea insulei plutitoare Aquarius. Savage o porecleste "Laputa" (dupa Jonathan Swift) si o asambleaza dintr-un grup de module plutitoare de forma hexagonala, legate intre ele dupa principiul autodidactului Buckminster Fuller. Fiecare hexagon are latura de 43,25 m (exact suprafata de care are nevoie o platforma OTEC), centrala energetica se afla in miezul compus din 1+6 module - realizabile in etape, apoi li se alatura alte module, care vor fi spatii de locuit, magazine, scoli, fabrici, spitale, hoteluri, depozite - ma rog, cartierele indispensabile ale orasului. Privit din profil, Aquarius are forma de paraboloid de rotatie (un fel de con cu margine curbata), de cort aproape rotund, cu raza de 1.200 m si inaltime de 1,75 m. Apa scoasa din adancuri este bogata in substante nutritive - asa ca nu numai ca va fi folosita in OTEC-uri ci va fi si dirijata catre bazinele de piscicultura, in care principalul produs il constituie... algele. Diguri de protectie pe margini, plaje, spatii acvatice interioare - totul legat prin cabluri puternice si ancorat de fundul oceanului. Constructia va fi facuta din ciment marin, de magneziu, intarit cu alte metale scoase din apa marii. Cei 100.000 de oameni ai Aquarius-ului vor locui in alveole, la diverse inaltimi si adancimi, inconjurandu-se de mobile construite tot din darurile marii - ca in povestea Capitanului Nemo. Ei vor fi actionari si lucratori efectiv in metabolismul economic al Aquarius-ului si vor trai foarte bine din vanzarea - spre tarm, spre alti utilizatori - a metalelor, extrase din apa marii, a hidrogenului, azotului, apei distilate, a produselor din maricultura (concentratul de proteine din algele cultivate va fi "marfa" de baza iar castigul total al acestui sector va putea fi in jur de 6,2 miliarde dolari anual!). Una peste alta, Aquarius este, in sine, o investitie teribil de rentabila, oamenii isi petrec viata intre cele doua tropice, cat mai aproape de Ecuator, deci intr-o clima fabuloasa, pe o structura absolut indestructibila, conectata, prin sateliti, in direct, la mersul lumii - si adaptandu-se la viata marina. Ichtiandri ai secolului XXI, ca in superbul roman al lui Beleaev. La etajele inferioare ale insulei plutitoare Aquarius, barbati si femei se vor antrena insa, in conditii simuland lipsa gravitatiei, pentru pasul urmator inscris in istoria noastra viitoare: saltul spre orbitele circumterestre.