In momentul in care scriu acest text, nu stiu daca dl Cioroianu este sau nu ministru de Externe. Totusi, o idee pe care a spus-o la Realitatea TV saptamina trecuta, in emisiunea dlui Stelian Tanase, merita discutata, indiferent de deciziile politice in privinta numirii sale.

Dl Cioroianu spunea ca politica externa a Romaniei este inca impregnata de spiritul Razboiului Rece, in sensul ca, inainte de prabusirea comunismului, vedeam Occidentul ca pe o lume compacta, cu interese comune si actiuni bine conjugate, iar aceasta viziune se perpetueaza, nefiind capabili nici azi sa pricepem diferentele majore dintre marile tari ale Vestului. Am sa folosesc jumatatea pe care o socotesc absolut corecta a acestei idei, si anume aceea ca avem, inca, in felul nostru de a fi in plan international, reminiscente ale acelui timp, dar in alt sens. Vremea Razboiului Rece a dus la o izolare fara precedent a Romaniei in plan international, accentuata pina la absurd in anii ’80. Aceasta izolare de lume a produs in mintea noastra un fel de gindire autista, conform careia singurele lucruri care ne privesc sint cele care se petrec in ograda noastra strimta. Cred ca avem in continuare in etosul nostru un germene izolationist, care moare greu. Altfel, e inexplicabila cheltuirea totala a energiilor noastre in chestiuni precum sahul referendumurilor, serialul biletelelor sau numaratul bilutelor din mina jucausa a fostului primar de Mogosoaia si dezinteresul impins pina la sfidare pe care il aratam alegerilor europene. La mai putin de doua luni dupa intrarea in UE, dupa ce ne convinseseram pina si pe noi insine ca sintem gata sa fim europeni responsabili, am redevenit autisti, asa cum eram in anii lui Ceausescu. Sintem cuplati la noi insine cu atita frenezie incit nu mai avem timp sa ne legam de comunitatea europeana careia ii apartinem prin puterea unor tratate care ne fac una cu ea. Conform unei stiri venite pe MEDIAFAX pe 20 februarie, un lider al opozitiei referendare ar fi spus premierului la telefon, in chiar dimineata acelei zile, care sint prioritatile Romaniei: „Conform acestuia, prima prioritate in momentul actual este apararea Constitutiei, cea de-a doua este de a asigura tarii un guvern competent, lucru de care trebuie sa se ocupe Calin Popescu Tariceanu, iar in cel de-al treilea rind abia se poate vorbi despre alegeri europene". Recunosc, pazirea sfintei Constitutiuni este un lucru foarte mare. In mintea liderului respectiv, a pazi Constitutia inseamna a-l demite pe dl Basescu. Problema este ca aceasta pozitie nu e o replica din vreo piesa caragialiana, ci e o declaratie facuta intr-un context politic foarte serios. Daca alegerile europene sint a treia roata de la bicicleta, atunci imi iau riscul sa vorbesc astazi despre ceva ce ar fi cam a paispea roata de la bicicleta. Europa, mon cher cititorule, are problemele ei care, multumita clasei noastre politice, sint foarte diferite de ale noastre. Una dintre ele este Orientul Mijlociu.

Foarte recent, secretarul de Stat american, Condoleezza Rice, s-a intilnit la Ierusalim cu Mahmud Abbas si cu Ehud Olmert. Secretarul de stat intentiona sa deblocheze relatia cu Autoritatea Palestiniana dupa ce, in prealabil, noul guvern de unitate nationala (Hamas plus Fatah) va indeplini trei conditii: renuntarea la violenta, recunoasterea Israelului si a acordurilor anterioare. Cum acest lucru nu s-a intimplat, dna Rice a afirmat ca boicotul Autoritatii va continua. Secretarul de Stat american a anuntat ca aceasta este, de altfel, pozitia solidara a „Cvartetului", din care, amintesc, face parte si UE, adica, sa vezi si sa nu crezi, si Romania. Dna Rice s-a intilnit miercuri la Berlin cu membrii „Cvartetului" pentru a stabili atitudinea fata de noul guvern palestinian si pentru a brifa colegii europeni, rusi si onusieni cu privire la intilnirea de la Ierusalim. In acelasi timp, presedintele Abbas va incepe un turneu in Europa (nu are in program sa vina in Romania, asa ca ne putem vedea linistiti de biza noastra violenta) pentru a incerca sa explice pozitia palestiniana si, mai ales, pentru a convinge Occidentul sa reia ajutorul financiar, vital pentru Autoritate. Se desfasoara, deci, o intensa actiune politica in chestiunea Orientului Mijlociu la care, gratie recentei aderari la UE, sintem parte. Dar nu ne pasa. Lasa lumea cu ale ei, noi le stim pe-ale noastre: arde-l pe Basescu, pocneste-l pe Geoana, secera-l pe Tariceanu, da un cap in gura lu’ Boc, ia mai vezi ce biletel scoate domn’ profesor Felix, stai sa vedem ce mai zice pe la tocsouri! Primele luni in care apartinem Uniunii Europene sint marcate de un extaz iresponsabil care arata, vai!, adevaratul nostru chip. In loc sa ne gindim cum anume am putea contribui la dezvoltarea unei pozitii europene in aceasta dramatica problema a lumii contemporane, care este, dupa multi analisti, cea mai grava amenintare la adresa securitatii mondiale, jucam turca pe suturi in fund in curtea scolii, minati de la spate de niste vlajgani care aplica pedeapsa cu sete, pina da singele pe nas alor mai mititei. Sa ne fie de bine!

P.S. Aud ca luni, pe la ora prinzului, un fost ministru de Externe, dl Mircea Geoana, a spus despre mine ca, fiind lipsit de orice calitati, nu am ce cauta la Washington. Vineri seara, un alt fost ministru de Externe, dl Andrei Plesu, a spus ca ma socoteste foarte potrivit pentru postul de ambasador la Washington. Din punctul de vedere al tablei de valori in care cred, sint de-a dreptul fericit. Consider ca, macar in aceasta privinta, lumea e asa cum trebuie sa fie.