Tot ceea ce a aparut pana acum in presa despre asa-numitul al doilea biletel al presedintelui, adica o adnotare pe un memoriu al unei societati comerciale, adnotare adresata ministrului Transporturilor, caruia i se solicita analiza si "rezolvare legala", nu este suficient pentru a ma convinge ca Presedintele Romaniei ar fi comis un act de trafic de influenta.
Departamentele de investigatie ale unor cotidiane centrale, reporteri de televiziune, au prezentat multe dovezi despre societatea Art Constructii 92 si despre proprietarul sau. Eu nu sunt un jurnalist de investigatie, dar sare in ochi faptul ca aceasta firma isi schimba denumirea cu o repeziciune fantastica si atunci cand ramane datornica sadea, si atunci cand incaseaza sume colosale, cum a fost aceasta de 110 miliarde lei vechi, impulsionata se pare si de rezolutia pusa de Traian Basescu si transmisa ministrului Traian Dobre. Astfel de schimbari de nume par a fi actiuni de camuflaj, de pierderea urmei unor fapte care nu sunt in cea mai mare prietenie cu legea. Apoi firma aceasta este cel mai eficient negutator de care am auzit vreodata, din moment ce a reusit sa factureze catre SNCFR cate in luna si-n stele, la preturi chiar astronomice, ca de exemplu pilote a cate 120 milioane bucata sau lumanari a zeci de miloane (vor fi fost umplute cu cocaina, ca altfel e greu de explicat). Ce mai, potlogarie curata! Parteneri cu vestitul Nicolaiciuc in delapidarea a vreo 700 milioane de euro.
Aici apare pentru mine si un prim si serios semn de intrebare. Cine i-a dat presedintelui memoriul respectiv? In registrele, electronice sau manuale, cum vor fi fiind, de la Cotroceni ar trebui sa apara: cum a fost transmis memoriul, urmele de identificare postala, cine l-a informat pe seful statului despre a cui vaca-vitel este aceasta societate, ce hram poarta ea si ce consecinte ar putea avea o semnatura prezidentiala pe o astfel de solicitare? Birocratia, daca e inteleasa in sens nemtesc, weberian al cuvantului, ea nu franeaza solutia, nu incurca lucrurile. Ba, chiar le face mai clare, mai functionale si cu istoricul (bolii) reconstituibil oricand. Desi "rezolutia" presedintelui a avut efect, pentru ca societatea si-a recuperat 110 miliarde de la SNCFR, eu nu am cum sa cataloghez "actul prezidential" ca fiind la marginea infractiunii penale, ca trafic de influenta sau abuz in serviciu.
N-am sa spun nici macar ca e un act imoral cum spun alti comentatori sau, mai ales, politicieni. Eu am sa spun ca este un act neuzual. Sa ma explic.
Am auzit, si inca din partea poate a celei mai eficiente consiliere prezidentiale, formularea ca "presedintele este seful Administratiei prezidentiale". Mai intai ca nu exista nicaieri in Constitutia Romaniei o institutie numita "Administratia Prezidentiala". Noi nu suntem SUA. Acolo exista institutia Administratiei Prezidentiale si seful ei este, intr-adevar, Presedintele Republicii, dar in calitatea sa de sef al Executivului. In Romania, consilierii prezidentiali au rang, salariu si alte facilitati similare cu ale unui ministru, dar ei nu au atributiile unui ministru, nu au dreptul de a emite ordine de ministru, obligatorii, executive in aria de responsabilitate a ministrului. Nici Presedintele Republicii nu este, concomitent, si sef al Executivului, nu este prim-ministru, el este Seful statului, capul tarii.
Sigur ca la Cotroceni vin, anual, zeci de mii de petitii si reclamatii. De aceea exista un Departament pentru problemele cetatenesti, sau un Departament pentru relatii cu publicul, depinde de cum il denumesti. Sigur ca presedintelui trebuie sa i se faca, periodic, sinteze tematice pentru a fi informat de cazurile si necazurile populatiei. Sigur ca cele mai interesante, sau mai relevante cazuri ajung si in fata ochilor sefului statului, ca si acelea care ar prezenta un interes major pentru tara, pentru siguranta nationala. Sigur ca acel departament trebuie, in numele presedintelui, sa dea raspuns petitionarilor. Alte cazuri trebuie sa ajunga la consilierii pe probleme de specialitate care, dupa o foarte serioasa informare si documentare, daca apreciaza ca este vorba de aspecte asupra carora trebuie informat presedintele, atunci trebuie sa faca aceasta informare si sa propuna si variante de solutii asupra carora presedintele sa se poata pronunta, in cunostinta de cauza. Rolul consilierilor este si de a ocroti timpul presedintelui prin a nu-l aglomera cu probleme care nu tin de nivelul lui, dar de a-i ocroti si altitudinea, prestigiul Presedintelui ca institutie, ferindu-l de capcana unor chestiuni aflate, eventual, la limita legii.
Daca serviciile Presedintelui (consilierii prezidentiali, consilierii de stat, consilierii simpli, expertii, analistii s.a.), de data aceasta cel economic si cel juridic, si-ar fi facut datoria, un astfel de memoriu, precum cel atat de discutat acum, n-ar fi ajuns pe masa presedintelui. Din pacate, domnia sa a "semnat ca primarul" (abia de parasise functia de primar general al Capitalei) si ofera acum adversarilor sai o zona de "garda descoperita", de vulnerabilitate. Oricat ar incerca sa ma convinga cineva de contrariu, eu tot am sa sustin ca seful statului, in perimetrul constitutional de azi, nu are ce sa corespondeze nici cu ministrii, nici cu secretarii de stat si nici cu prefectii. Relatiile domniei sale cu acesti domni se desfasoara prin intermediul primului ministru. Relatii directe are doar cu ministrii membri ai CSAT, strict in acest areal tematic. Eu ma refer doar la relatii institutionale. Cele umane, amicale sau dimpotriva, nu trebuie sa aiba nici in clin, nici in maneca, cu institutia presedintelui. Asa e birocratia asta, precum colesterolul. Exista un colesterol bun si unul rau. Exista si o birocratie buna si una rea. Daca prima domina copios asupra celei de-a doua, mecanismul institutional statal functioneaza bine. Daca nu, atunci incep problemele, disputele, luptele intestine, dureri de cap ingrozitoare. Dupa cum ne asternem, asa vom dormi!