Cica „Romania a decolat". Ne-am fi „luat zborul". Dar balciurile se tin „la sol"!

Hopa! E vorba de alt „biletel" acum. Nu cel din „O scrisoare pierduta". S-a trecut la „D-ale carnavalului". Si, din cate se pare, „Bibicul" a cam incurcat-o. Nu e amuzant?

O fi. Numai ca, inca o data, mie imi joaca feste lipsa umorului. Imi pun intrebari - inutile, fireste -, in loc sa ma amuz. Imi zic: la teatru, daca nu-ti place spectacolul, te ridici de pe scaun, la prima pauza, si pleci acasa; dar ce poti face in viata reala daca, intr-o zi, cand nu mai suporti balciul actual din politica, ai vrea sa nu mai auzi nici de Basescu, nici de cei care incearca sa-l evacueze de la Cotroceni? Ce scapare ai? Sa-ti iei lumea in cap?

Renunt sa caut un raspuns. Tot nu l-as gasi. Sa trec mai bine la fapte. Evident, nu m-am asteptat ca Traian Basescu sa se duca in parlament cu o ramura de maslin. N-am destula fantezie ca sa banui ca ar putea fi un Pisistrate de Dambovita, capabil de gesturi nu doar smechere, ci si inteligente. Dar, sincer sa fiu, nu m-am asteptat nici sa se duca in parlament cu o canistra de benzina, ca s-o toarne peste un foc deja generalizat. Va imaginati in ce incurcatura s-ar fi aflat parlamentarii pesedisti, peremisti si conservatori, care iesisera din sala ca sa nu se lase „jigniti", daca mesajul ar fi avut un ton „european"? Ar mai fi putut spune Tariceanu ca „presedintele a comandat in parlament ca intr-o carciuma"? Nici bietul Boc (de care, realmente, imi e mila!) n-ar mai fi fost nevoit sa-si chinuiasca logica si slugarnicia pentru a ne mai dovedi o data ca PD e doar „un megafon". Revin la intrebari. Oare Traian Basescu s-o fi luand in serios? Chiar va fi ajuns sa se creada, sub influenta lingusitorilor si acolitilor, un „om providential"? Simpla ipoteza, nu mai mult. Dar, daca ea are vreun temei, ne pierdem vremea cei care vrem sa-i „ghicim" intentiile. In locul nostru, ar trebui consultati psihiatrii. Doar ei ne-ar putea lamuri daca d-l Basescu se crede, cu adevarat, in comunicare subconstienta cu „Poporul", la fel cum d-l Becali se imagineaza in comunicare cu Dumnezeu.

Deocamdata, eu nu m-as grabi sa vorbesc despre un „presedinte-trisor" (aici l-am citat pe liberalul Crin Antonescu). Trisorii stiu ca se folosesc de carti masluite. Or, Traian Basescu parea sincer cand a zis in parlament „va consult" cu aerul cu care ar fi zis „va arat eu suspendare". De aceea mi-e greu sa spun ceva sigur. Sa fi folosit, oare, trucul cu „votul uninominal" ca o diversiune, incredintat ca adversarii sai vor cadea in capcana? Sau cocheteaza cu gandul de a impinge criza spre ceva similar loviturii date de Carol al II-lea cand a desfiintat partidele, oferindu-le uniforme boc-ilor si stolojan-ilor din vremea sa?

N-am prea priceput nici la ce anume s-a referit Tariceanu cand a zis ca lui Basescu i s-a facut frica. Frica de ce? De suspendare? Pai, eu aveam impresia ca Traian Basescu chiar si-o doreste, pentru a le da cu „poporul" peste falci parlamentarilor. Sa se teama, cumva, ca, fiind suspendat, risca o condamnare in dosarul „Flota"? M-as mira. Nu suntem in Italia pe vremea „mainilor curate". La fel de inexplicabil mi se pare tupeul cu care Traian Basescu a vorbit despre demnitarii care au pus mana pe diverse vile sau despre afacerile tulburi de la RAPPS. A bravat oare? Sau a inceput sa aiba pierderi de memorie? Din nou, ma simt pe un teren alunecos.

O certitudine, totusi, am. Sunt convins ca populismul n-ar avea nici o trecere intr-o tara cu o democratie normala. Si nici o sansa. Afirmatia „vai de tara care incape pe mana demagogilor" e incorecta. Caci, singuri, demagogii arunca nisipul in vant. N-au nici o putere. Ei reprezinta un pericol doar daca au auditoriu. Afirmatia corecta ar fi: „Vai de tara care se preda demagogilor". Intrebare: ce contributie au televiziunile la „starea de balci non-stop" in care ne gasim?

In timp ce noi toti stam cu gura cascata la televizor, din ceea ce numim „Romania reala" vin foarte rar vesti. Si mai nimeni nu le da atentie. Pe cine mai intereseaza, de pilda, ca suntem din ce in ce mai putini? Nu mai suntem 23 de milioane, ci 21 de milioane si jumatate, din care vreo trei milioane „afara". Pana si profesorii pleaca. Prefera sa spele vase undeva in Europa. A starnit ceva emotie „referendumul" prin care se incearca reinvierea sub alt nume („Tinutul Secuiesc") a defunctei Regiuni Autonome Maghiare. Pe urma, am uitat si de asta. Ne-am intors la grija noastra de baza: circul de pe scena politica. Si de ce ne-ar preocupa altceva? Dramele nu sunt interesante. Iar cele nationale tin de soarta, nu?