Iliescu forever!

Despre fata perversa a votului uninominal, politicienii vorbesc precum pestii. Tac milc si circula in bancuri, intrezarind o gaura in navodul electoral.

E bine sa votam oameni si nu liste. E clar. E bine sa poti penaliza pe cineva pentru ca a votat o lege strimba si sa nu il mai votezi nici tu la urmatoarele alegeri. E corect. Dar un aspect esential le scapa celor ce ar merge pina in pinzele albe pentru a sustine votul uninominal: redimensionarea drastica a circumscriptiilor electorale. O zona din care se alegeau inainte zece deputati va fi impartita in zone mai mici pentru ca din fiecare bucatica administrativa sa rezulte un singur demnitar. Varianta de vot uninominal unde pe linga alesul direct se mai strecoara prin grefe birocratice inca niscaiva politicieni in virtutea unei struto-camile ce combina listele cu alegerea directa, este doar o modalitate de a prelungi prin leacuri babesti agonia unui sistem decuplat cronic de la aparatele eficientei politice.

Care este, asadar, fata perversa a uninominalului autentic? Pai, sa zicem ca intr-o astfel de circumscriptie, formata din comunele X, Y si Z, viata oamenilor este de un calm desavirsit. De la rumegatul etern al vacilor ce se intorc seara acasa pina la ulitele namoloase si cei citiva stilpi de lumina pusi in fata primariei, mai nimic nu s-a schimbat acolo in ultimii 40 de ani. Batrinii sint nostalgici, iar tinerii sint convinsi ca asta e viata normala. Si sa mai presupunem ca in aceasta circumscriptie se va inscrie pentru alegerile parlamentare cetateanul Iliescu Ion. Cine poate sa il elimine in mod democratic? Mai ales ca ultimii trei primari au fost din partidul sau, iar de citeva ori pe an trag niste chermeze populare cu lautari tocmiti pe bani buni si mincare aleasa din cele mai de soi sortimente de mici si bere. Poate ca Iliescu nu va dori sa ii reprezinte pe acesti sarmani. Dar precis va exista o varianta de Nastase, de Bivolaru, de Voiculescu, de Vadim. Oameni care, fara un mandat, sint descoperiti in fata justitiei si a presei. Cam ce parte din averea lor ar fi necesara pentru a cumpara, contra unui strop de fericire, pe care banii il aduc fara probleme, niste voturi? Oamenii au probleme, ei si grupurile lor au banii. Multi bani.

In orasele mari, acolo unde lumea citeste, unde Ernest, Mircea Radu, Dan Diaconescu sau Cosmos nu fac audiente-gigant, astfel de personaje nu au nici cea mai mica sansa de a ajunge in Parlament. Partidele lor vor pune candidati de fatada. De politicienii haiduci, care precum orice haiduci ascund cit dau saracilor si cit pastreaza pentru ei, nu scapi cu legi. Prin definitie, ei exista in afara legii. Trebuie sa te iei la trinta cu ei. Si, din pacate, ei aleg locul luptei. Miza votului uninominal o constituie omogenitatea circumscriptiilor. Ele trebuie stabilite fara discrepante majore in sensul culturii politice. Dar, deocamdata, nimeni nu vorbeste de ele. Politicienii tac milc. Precum pestii. Pesti ce au senzori laterali pentru a circula in bancuri. Frecindu-se unii de altii.

---

Despre autor: