Personal, nu cred ca foarte curand vom putea da nastere, ca popor, unei generatii de politicieni precum Bratienii, Iuliu Maniu si alti atatia. Insa nu trebuie sa ne facem iluzii: de-a lungul timpului, nici politicienii democratiilor celor mai evoluat
Personal, nu cred ca foarte curand vom putea da nastere, ca popor, unei generatii de politicieni precum Bratienii, Iuliu Maniu si alti atatia. Insa nu trebuie sa ne facem iluzii: de-a lungul timpului, nici politicienii democratiilor celor mai evoluate nu au avut o imagine stralucita. Theodore Roosevelt spunea ca atunci cand se face prezenta la Senat, senatorii nu stiu daca sa raspunda "prezent", sau "nevinovat"... Tristul nostru adevar e ca acum, Romania nu poate da politicii altceva decat ceea ce vedem pe prima scena politica a ei. Cei patruzeci de ani de "baltire" ai poporului acestuia "binecuvantat" au facut ca generatiile sa semene leit intre ele, fapt care va dura probabil inca mult timp de aici incolo. Tinerii politicieni pe care cativa lideri de opinie exaltati i-au asteptat, s-au dovedit a fi doar niste copii fidele ale celor care i-au adus, dupa criterii bine stiute in politica. Asa ca mult trambitata schimbare a clasei politice, chiar cu votul uninominal cu tot, va ramane o chestie de timp. Dar nu numai in politica intampla acest fenomen. Toata viata publica este in acest moment al istoriei noastre dominata de gasti, de la literatura pana la
sport. Iar daca democratiile evoluate au trecut de la aceasta faza neevoluata la valorile care se intrec cu fair-play intru devenire, noi am ramas la luptele sinistre, intre gasti, pentru a ajunge sa detina, uneori in mod discretionar si catastrofal, puterea. Nu ne place s-o recunoastem, dar nu putem sa nu vedem ca suntem inca in faza descrisa de Sadoveanu, in "Baltagul", in care ciobanul mai bogat este ucis miseleste de cei care ravneau la avutia lui. Poate, doar, un pas inainte sa fi facut mentalitatea noastra, de la "Miorita" incoace, in sensul ca ciobanul mioritic nu-si mai asteapta resemnat uciderea, ci a invatat s-o foloseasca pe celebra mioara pe post de serviciu secret, care il avertizeaza, si cu ajutorul careia ciobanul timpului nostru pune si el la cale un plan, pentru uciderea celuilalt. Este o faza in care stana romaneasca va ramane incremenita inca multa vreme de aici incolo. Cu riscul ca anumite mioare sa preia conducerea jocului, la adapostul puterii cucerite cu largul concurs al ciobanilor, dar si a cainilor. Caci la stana noastra lucrurile stau pe dos: cainii, in care ciobanii ar trebui sa aiba incredere, incep sa latre pe placul baciului, pentru o bucata mamaliga mai mare, uitand ca rolul lor este sa salveze stana de lupi, si sa atraga atentia ciobanilor in caz de pericol. Desi pare surprinzator, chiar si in urma cutremuratorului "apel al intelectualilor", nu se va schimba nimic in mentalul colectiv. Toata lumea va continua sa mimeze actiunea, fiecare dupa tonul si locul sau in marele cor al falseturilor nationale. Tara, prin reprezentantii tuturor categoriilor sociale va ramane in acelasi proiect al "tepei", al "tunului", al succesului propriei "gasti" si al urii, care genereaza razboaiele de fiecare zi. Asteptam ca Uniunea Europeana sa declare Romania un muzeu al eternei si fascinantei Miorite, unde cetatenii (care n-au plecat la spalat vase in Occident) sa rupa biletele si sa incaseze miile de euro la care viseaza continuu. Fiindca istoria are timp.
Despre autor:
