Diavolii teoriei politice

Votul uninominal poate fi cu usurinta corupt prin tot felul de variante cu motivatii fatarnice.

Cu votul uninominal discutia abia incepe. Odata adoptat ca principiu, el nu garanteaza ca reforma va fi dusa la bun sfirsit. Ar fi pacat insa ca prilejul de a regindi problema politicii in ansamblu si de a formula o solutie cuprinzatoare sa fie si acum risipit. Vedem bine ca patologia vietii publice este atit de intinsa, incit remediile partiale nu mai au nici un efect.

Una dintre problemele evidente decurge din chiar configuratia sistemului politic. Am vazut ca de cite ori PSD a pierdut alegerile, coalitiile de dreapta s-au naruit sub efectul conflictelor interne. E clar ca nu mai e doar o chestiune de caracter. Instabilitatea a devenit atit de mare, incit a fost cu putinta ca un lider puternic sa schimbe o vreme componenta majoritatii, dar scena politica s-a fluidizat atit de tare, incit astazi nici un guvern nu mai pare posibil. Si totusi privind in jur nu vad o reala preocupare. Chiar si proiectul gindit de Valeriu Stoica, acela despre constituirea unui pol al dreptei, nu facea decit sa enunte un obiectiv, dar nu ii definea si mijloacele. Mi s-a parut ciudat ca nici unul dintre partizanii proiectului nu a evocat niciodata reforma sistemului electoral si adoptarea sistemului majoritar. Fara o constringere puternica de sistem se vede ca o coagulare a dreptei este practic imposibila. Partidele noastre mici si vanitoase nu vor admite in ruptul capului sa-si cedeze suveranitatile inutile si adesea daunatoare.

Ar fi acum o buna ocazie ca votul uninominal sa fie exploatat integral, in toate resursele si consecintele sale. Dupa cum bine se stie, regula aceasta se caracterizeaza prin faptul ca interzice transferul de voturi de la o persoana la alta. Daca votul pe lista nu impiedica, ba chiar incurajeaza acest transfer, facind cu putinta ca un candidat din Zalau sa fie trimis in Parlament cu voturile de la Giurgiu, votul uninominal e intranzitiv. El acorda incredere unei persoane si numai aceleia. Votul uninominal aplicat consecvent converge insa cu sistemul majoritar care face ca, la capatul procesului, cel mai probabil doua, trei grupari sa ocupe dominator scena politica. Sistemul majoritar simplifica scena politica si da deoparte, cu cinismul vietii insesi, gruparile avortate sau particularismele de tot felul. Avem acum nevoie de o radicalitate a gindirii politice capabila sa dea la o parte sentimentalismele si consideratiile minore.

Dar vreau sa atrag atentia asupra riscului ca votul uninominal, odata adoptat ca principiu, sa fie deturnat mai apoi prin tot soiul de procedee cu scopuri ascunse. Nu intimplator unele partide apar acum la bara si spun ca votul uninominal este doar un principiu larg si ca o lege va fi elaborata ulterior in Parlament. Caracterul intranzitiv care reprezinta esenta insasi a votului uninominal poate sa fie corupt, asa cum se vede foarte bine din propunerea inclusa in Codul electoral asumat de PNL. In aceast proiect, deputatii si senatorii sint alesi in colegii uninominale, dar si in circumscriptii electorale. Colegiile sint subunitati ale unei circumscriptii si dau cite un singur deputat, dar apoi ceilalti deputati sint desemnati la nivelul circumscriptiei dupa regula proportionalitatii. Se vede asadar cum increderea acordata unor oameni se rasfringe asupra altora, asa cum se intimpla si acum cu lista de partid. Daca alegatorii acorda incredere unei persoane care deschide lista, ei, vrind, nevrind, aleg o intreaga caracuda pitita tacut in spatele liderului. Din dorinta de a salva proportionalitatea votului, propunerea PNL nu face decit sa stringa laolalta dezavantajele ambelor sisteme.

Exista in Parlament si o alta propunere, semnata de un deputat al PC si care contine idei asemanatoare. Totusi, propunerea PC pare mai buna macar pentru faptul ca diferentiaza cele doua Camere, pastrind pentru Senat un vot majoritar nealterat. Senatul, cu o componenta politica diferita de a Camerei Deputatilor, ar putea juca un rol ponderator. Atita numai ca, intr-o logica politica mai bine condusa, ar fi trebuit ca sistemele de vot sa fie distribuite exact pe dos. Camera ar trebui sa fie aleasa prin vot majoritar ca sa dea sprijin robust unui guvern si Senatul sa exprime toata diversitatea politicii, care, teoretic cel putin, ar compensa ceva din simplificarile functionale ale Camerei comune. Propunerea conservatorilor ramine superficiala. Ea arata insa ca reforma electorala fara o modificare a Constitutiei nu face prea multe parale.

A treia varianta supusa dezbaterii publice este aceea a PSD. Mi se pare varianta cea mai simpla si mai coerenta de pina acum. PSD propune un vot uninominal in doua tururi de scrutin, ceea ce satisface atit nevoia de personalizare a votului, cit si pe aceea a unei mai complexe reprezentativitati politice. Mi se pare de la sine inteles ca, in ciuda a ceea ce se spune la televizor si o sa se mai spuna, daca vom adopta votul uninominal ca principiu, sintem datori sa-i conservam puritatea intr-o cit mai mare masura. Daca supunem unui referendum votul uninominal, atunci caracterul intranzitiv al increderii trebuie sa ramina regula principala. Prin urmare, variantele dezirabile nu sint chiar atit de numeroase. Multe sint in schimb caile coruptiei si nu ma indoiesc ca diavolii teoriei politice s-au si asezat la lucru.

---

Despre autor: