Un examen

Cele mai derutante momente din viata mi s-au parut cele in care a trebuit sa pregatesc ceva cu ocazia unei zile speciale.


M i-am facut tot felul de griji atat in privinta sarba-toritilor, cat mai ales a relatiei dintre ce trebuia sa pregatesc si acestia. Acum am un asemenea moment! Parca as da un examen si, la drept vorbind, cred ca asta e. Mi-e frica de mor!!! Trebuie sa capat un ajutor de undeva, altfel n-apuc sa fac ceva! Mda! Telefonul! Il insfac si imi arunc privirile pe lista de ""ai casei"", dar nu de la inceput asa... in ordinea alfabetica, ci la sfarsit, la... Tanta! Parca in transa am format numarul si-mi raspunde zana mea cea buna. Dupa introducerea de rigoare si expunerea amanuntita a situatiei delicate in care ma aflam, zana imi testeaza mintea, ma ia pe departe sa afle la ce m-am gandit si ii cad in plasa.

UN MENIU. M-am gandit la un crap mare, daa€™ mare rau, pus la cuptor. Sa-l pun pe masa asa... cu tava cu tot, sa inunde narile cu miresmele de Dunare si ale foilor de laur, sa straluceasca masa de auriul pielii, sa inveseleasca gurile cu zeama lamailor, sa se lege cu boabele margaritarelor de orez ca-ntr-un descantec de tiganca facatoare de dragoste. Sa bei la el un vin alb, un pic acriu, daa€™ tare. Sa simti ca poti lua iar viata de la capat. La un cratitoi, abia scos din cuptor, ce imprastie mirosuri de ospat olimpian, cu ardei, cepe, foi de vita, foi de varza, teline, rosii, gulii si radacini de pastarnac, toate umplute cu carne tocata, in sos de rosii, in care s-au contopit cimbru, piper, usturoi si sare pe gust. Puse in farfurii, pe alese, dupa pofta inimii si unse din belsug cu smantana alba si groasa, numai ca sa stinga fierbinteala si sa sporeasca inghititul. La niste racituri din vinete umplute cu solzisori de ceapa, varza, morcov, ardei gras, telina, rosii, mult piper, usturoi si verdeata. La care merge tuica a galbena, cu basicute. M-am gandit la pui umpluti, la fripturi la gratar. M-am gandit la... dar la cate nu m-am gandit!