Un suflet mare pentru o gara mica

La aniversarea unui an de la aparitia Jurnalului National de duminica, Gabriel Dorobantu a fost de acord sa urce in Expresul Jurnalului si sa vorbeasca despre el si viata lui: Cantecul.


Oamenii au descoperit in cantecul lui un refugiu, s-au identificat cu melodiile lui, daca nu credeti, mergeti la spectacole si veti vedea o sala care canta la unison cu interpretul, rememorand iubiri de mult pierdute. ""Hai vino iar in gara noastra mica"" a fost cantat prima data de Gabi Dorobantu in 1986, intr-un spectacol pe care-l juca alaturi de artistii Teatrului din Pitesti. De 21 de ani, piesa a fost interpretata in toate spectacolele si turneele pe care artistul le-a sustinut. A devenit cartea lui de vizita. Singurul premiu obtinut de Dorobantu a fost unul de suflet, din partea publicului.

Pentru Gabriel Dorobantu trenul inseamna viata... ""Spun asta nu gratuit, ci pentru ca inainte trenul era legatura fireasca dintre marile orase intre oameni"", spune artistul. ""In tren te imprietenesti cu oameni pe care nu-i cunosti, in tren este nevoie de conversatie, nu poti sa calatoresti zece ore, de la Bucuresti la Baia Mare, fara sa vorbesti cu cei din jurul tau. Trenul te invita la conversatie, descoperi oameni si franturi de viata, de aceea spun ca trenul este viata. Trenul iti ofera si emotii. In tren poti sa te indragostesti, in tren poti sa faci infractiuni. Poti sa fii prins de controlor ca nu ai cumparat bilet si poti plati pentru prima data in viata ta amenda. Eu cand am fost in armata trebuia sa strabat distanta dintre Ploiesti si Bucuresti cu trenul. Odata, la o invoire, in graba, nu am luat bilet, mizand pe faptul ca poate controlorii nu vor zice nimic atunci cand ma vor vedea imbracat militar, lucru ce nu a fost adevarat. Controlorul s-a simtit si mai important, probabil ca traise acele momente ca mine atunci cand a fost militar, si a vrut sa bage spaima in mine si in colegii mei. Erau tot soldati. Asa ca ne-a amendat. M-am lecuit pentru toata viata. Am sa plec totdeauna la tren mai devreme, am sa-mi iau intotdeauna bilet, pentru ca sa pot calatori in siguranta, in liniste si sa-mi pot permite sa comunic cu oamenii fara emotii.""

De ce o gara mica? ""In garile mari, oamenii se pierd, in garile mici, oamenii se regasesc mai repede. Atunci cand exista un strain care coboara din tren, primul care descopera acest lucru este seful de gara. Stie navetistii, muncitorii, indragostitii, copiii, elevii, batranii care calatoresc cu trenul. Unii isi pot regasi bagajul pe care il pierd cateodata la bagaje de mana, in gara de unde au plecat sau altundeva. O singura data s-a intamplat sa nu cobor la statia care trebuie, insa asta nu m-a facut sa-mi pierd cumpatul, pentru ca exista oameni care te pot invata ce ai de facut. Eu cred ca exista nu neaparat un destin, dar cred ca lucrurile se aranjeaza de la sine in viata. Pentru ca, daca ai educatia necesara pentru munca si disciplina necesara, poti la un moment dat sa cobori in toate garile pe care ti le propui. Sa reusesti, aceasta reusita nu inseamna o reusita materiala neaparat, o reusita spirituala. Eu, de exemplu, ma pot considera norocos. M-am urcat in trenul care trebuia si la timp. Cu toate ca am inceput sa zicem activitatea artistica nu din tinerete, ci la maturitate.""