Dupa ce imaginea televiziunii publice a iesit destul de sifonata in urma scandalului generat de pierderea drepturilor de televizare a Ligii I, Tudor Giurgiu a gasit cea mai buna metoda de a drege busuiocul: angajatii TVR nu mai au voie sa-si exprime opiniile fara sa ceara voie. O decizie fireasca pentru orice institutie normala, ea fiind aplicata de televiziunile comerciale de ani buni. Numai ca la TVR, un mamut care numai normalitate nu inspira, un cod de conduita ca acela pe care il impune Tudor Giurgiu echivaleaza cu o incercare de a baga, in mod organizat, gunoiul viitor sub pres. Oricit ai incerca sa-l creditezi cu idei progresiste pe presedintele-director, contextul il acuza. Desi Giurgiu a a exclus initial vreo dificultate financiara care sa fi impiedicat efectuarea platilor pentru fotbal, din declaratiile pe care oamenii din TVR le-au facut in presa a reiesit ca si aceasta a fost un motiv pentru care fetele de la Capilna, sa zicem, s-ar putea sa n-aiba sansa de a mai vedea un meci Steaua-Dinamo. O jena financiara greu de conceput pentru o societate cu multiple surse de finantare si care, daca se va repeta, ar trebui sa puna in discutie performantele managementului TVR.