Opinii in contrasensO victima a autismului

Alaturi de Monica Macovei si Marius Oprea, Mihai Razvan Ungureanu este al treilea personaj pe care asa-zisa societate civila a reusit sa-l strecoare in administratia guvernarii premierului Calin Popescu Tariceanu. Intre timp, daca pe Marius Oprea nu-l mai baga nimeni in seama, multi considerandu-l binisor sarit de pe fix, si daca Monica Macovei a ajuns sa se confrunte cu prima motiune de cenzura prin care i se cere demisia, situatia ministrului de Externe Mihai Razvan Ungureanu s-a transat cat se poate de repede. La cererea premierului, a fost revocat din functie si a acceptat cu o usurinta nebanuita sa-si inainteze cererea de demisie. A ramas deocamdata in aer problema gasirii unui inlocuitor pentru postul ramas vacant.
Din inceputul ministeriatului sau, Mihai Razvan Ungureanu s-a ilustrat printr-un limbaj impecabil ca siguranta, care-ti lua piuitul, dar multi au observat ca de fapt nu stia despre ce vorbeste. Si vorbea atent doar la propriul discurs, ignorandu-si fatis interlocutorii, lectie invatata de la marii nostri filosofi fara opera. Mai mult, in unele situatii, cum ar fi afacerea Gojdu, s-a dovedit a fi orb, surd si mut. Se spunea ca ar fi fost deosebit de apreciat in toate cancelariile occidentale, dar nu ne-a parvenit nici un semn care sa confirme o asemenea afirmatie. Laudele cu care era coplesit fiind debitate numai pe plan intern, de catre aceeasi societate civila care l-a propulsat in executiv. Din punctul acesta de vedere, cu toate ca reformele pe care le-a initiat nu prea se vad, Monica Macovei dispune totusi de un bonus incontestabil: elogiile publice ale comisarului european Franco Frattini si ale altor diplomati din strainatate. Nimic negativ sau pozitiv dinspre acest orizont pentru Mihai Razvan Ungureanu, ceea ce semnifica indiferenta cu care a fost si este tratat.
Abia cu ocazia arestarii a doi romani in Irak si a discutiilor generate de o scrisoare adresata opiniei publice italiene, prin ocolirea guvernului de la Roma, s-a constatat ca relatiile externe ale Romaniei curgeau alandala. Despre arestarile din Irak, ministrul de Externe stia mai nimic. Respectiva scrisoare catre opinia publica italiana, semnata si de ministrul Romaniei la Roma, la fel, nu ajunsese la cunostinta lui Mihai Razvan Ungureanu. Asta fiind declaratia lui initiala. Iar peste noapte a revenit, afirmand ca stia despre ce era vorba, ministrul Romaniei de la Roma avand dezlegarile cuvenite de la Ministerul de Externe roman. Cine a dat dezlegarile in discutie, cand si la recomandarea cui, raman si astazi intrebari fara nici un raspuns. In cele din urma, ministrul a convenit ca stia totul despre cele ce se petreceau in Irak si a gasit si o explicatie pentru faptul ca nu a raportat evenimentele nici presedintelui tarii si nici premierului Tariceanu. Un slalom penibil intre negari si asumari de raspunderi fara substanta, nemaiintalnit la nici un alt ministru din actualul guvern.
Cand a acceptat sa-si inainteze demisia, s-a inteles ca Mihai Razvan Ungureanu se elibera de o povara insuportabila pentru el. Omul era facut pentru dizertatii cu care sa rupa gura interlocutorilor sai, si nicidecum pentru actiuni eficiente in plan diplomatic. A declarat ca se va intoarce la profesia sa de istoric, cu toate ca nimeni nu a luat cunostinta de opera lui din acest domeniu. Reputatii cladite de absenta unei opere certe fiind o specialitate a societatii noastre civile. De altfel, chestiunea care mai trebuie clarificata, cum am mai spus, este aflarea unui inlocuitor al lui Mihai Razvan Ungureanu si in aceasta chestiune se bate pasul pe loc.
Dilema actuala a premierului ar trebui sa reprezinte un semnal de alarma pentru guvernantii de azi: coaltia care se afla la conducerea tarii nu prea dispune de oameni capabili sa-si asume raspunderi majore, oricand si oricum. Nu intamplator, se recurge la expediente si combinatii care nu intaresc guvernul, ci il slabesc. De pilda, la Ministerul Agriculturii, cand nu a mai putut ramane in functie, Gheoghe Fluture a fost schimbat cu un istoric, ceea ce ni se pare illogic si impotriva firii. Cand profesionistul dr. Cinteza a iesit din ring, in locul lui a fost numit un contabil. Cu toate gafele ei din timpul calamitatilor naturale din anul trecut, Sulfina Barbu a continuat sa ramana in post, negasindu-se un substitut pentru ea. Teodor Atanasiu a ajuns un fel de factor de umplutura, fiind mereu desemnat in posturi pentru care nu are nici o pricepere. La nivelul secretarilor si subsecretarilor de stat se remarca aceeasi degringolada. Si este de inteles ca actualul guvern se tine in pioneze si ca restructurarea promisa a lui treneaza de luni si luni, din motive, ca sa zicem asa, obiective.
Si ar mai putea sa survina o situatie cu care se va confrunta premierul: stie ca Mihai Razvan Ungureanu a facut politica presedintelui si nu ar fi exclus ca acesta sa nu agreeze revocarea ministrului de Externe. Daca va refuza sa aprobe actele ce-i vor fi inaintate de la guvern, in cazul cand va avea in vedere un alt inlocuitor, vom reintra intr-un ciclu de expediente si combinatii care s-ar putea incheia foarte prost. Si afacerea revocarii lui Mihai Razvan Ungureanu se va integra de la sine in circul general in care a esuat intreaga viata politica din Romania.

---

Despre autor: