O simpla afirmatie regasita intr-un comunicat de presa a generat o veritabila dezbatere publica. Brusc, au aparut doua tabere. Cea a nostalgicilor Epocii de Aur si cea a celor care sunt convinsi ca traim mai bine in prezent fata de anul 1989. De la ce a inceput totul? Institutul National de Statistica a anuntat cresterea in decembrie 2006 a salariului mediu net pe economie cu 23,6 la suta. Nimic anormal, lucru de asteptat avand in vedere ca in acea luna s-au platit primele de Craciun, s-au acordat al treisprezecelea salariu si alte prime. De aici nu rezulta decat o crestere conjuncturala care nu poate fi speculata decat in scop electoral. Mai departe, insa, de pe urma rezultatului hartiei, corect din punct de vedere al cifrelor brute, cei care au conceput comunicatul au scapat o afirmatie. Ea suna ceva de genul ca este pentru prima data cand indicele castigului salarial real l-a depasit pe cel din luna octombrie 1990. De aici, in piata, s-a tras concluzia ca statistica a demonstrat ca, in sfarsit, traim mai bine decat in perioada comunista. Reactia a€žnostalgicilor" nu a intarziat sa apara. Si ei au venit cu datele lor si au demonstrat contrariul. Acesta este avantajul, dar si dezavantajul statistic. Depinde cine le interpreteaza si mai ales in ce scop. Dincolo de rigoarea statistica, daca doresc sa-l contrazic pe vecinul de la 6, pensionar caruia pensia ii ajunge doar pentru intretinere si care suspina dupa trecut, ii pot oferi pe tava un calcul bazat pe date statistice brute, necorelate. Iata, vecine, ce bine traim noi si mata nu vrei sa crezi. Cu 100 de lei in anul 1989 cumparai 25 de franzele, acelea de 4 lei bucata. Corect, nu? Acum, gratie leului vechi, cu 100 de lei poti cumpara 200 de franzele la 50 de bani bucata. Si tot asa i-as putea oferi vecinului numeroase pseudocomparatii din piata. E drept ca daca ma prindea inainte de denominare pe palier ma facea praf din punct de vedere statistic. La banii vechi cu 100 de lei, in 2005, cumparai o feliuta de paine sau 50 de grame de carne.
Sa spunem lucrurilor pe nume. Din punct de vedere al procedurilor standard, cei de la Statistica nu au gresit cu nimic. Sec, ei au calculat niste indici care se folosesc in diverse raportari, ajustari etc. Datele au valoare statistica si nu pot fi folosite in piata pentru comparatia nivelului de trai decat daca urmaresti un scop. Din acest punct de vedere, INS nu poate fi pus la colt si executat pentru ca manipuleaza piata.
Singura remarca, din punctul meu de vedere, sublinierea aceea din comunicat precum ca este pentru prima oara cand se depaseste indicele din '90 nu trebuia ingrosata. Aceasta, pentru ca, repet, cele doua perioade nu pot fi comparate decat dupa o laborioasa munca de corelare.
Imi amintesc, de pilda, ca in anul 2003 guvernatorul Mugur Isarescu avertiza asupra inutilitatii compararii situatiei statistice din 1989 cu cea din prezent. Atunci, la un seminar pe teme bancare, domnia sa spunea ca astfel de calcule apar mereu in diverse studii de specialitate, dar ele nu ne ajuta cu nimic, pentru ca, sustinea guvernatorul, sistemul de preturi pana in 1989 era unul mincinos, fapt ce poate duce la vicierea rezultatelor. Guvernatorul BNR a oferit si argumente. De pilda: "O Dacie costa 70.000 de lei. In realitate, plateai 70.000 de lei plus cinci ani de asteptare". "Carnea se vindea cu 18 lei kilogramul, dar trebuia sa stai o zi si o noapte la coada", explica Mugur Isarescu. In concluzie, spunea guvernatorul, in perioada comunista, oferta de produse acoperea doar 30 la suta din masa monetara aflata in circulatie si de aici ar aparea acea falsa stare de bine intr-un sistem economic bazat pe raportari false. Asa ca, dupa cum spunea acelasi oficial, alaturi de masurile de reforma adoptate in cei 14 ani de guvernele care s-au succedat la Palatul Victoria, sa nu uitam ca interventia avea loc in anul 2003, interventiile repetate ale Bancii Nationale a Romaniei au condus la restabilirea adevarului in sistemul de preturi si a ofertei de bunuri si servicii.
Toate la un loc au avut darul, a continuat guvernatorul, de a impune sistemului economic un trend de crestere pe baze sanatoase, de aceasta data. Datele statistice oficiale privind Produsul Intern Brut, ritmul descendent al inflatiei, productia industriala, scaderea somajului, cresterea puterii de cumparare, sporirea consumului etc., nu fac decat sa-l confirme pe guvernatorul BNR. Doar la nivel macro, am spune noi, dar nu numai noi. Mugur Isarescu insusi avea sa recunoasca atunci, lucru valabil si in prezent: "Din pacate, rezultatele pozitive la nivel macro nu sunt dublate la nivel micro". Adica, in piata, producatorii romani nu pot sa asigure necesarul de cerere interna, Romania fiind obligata sa recurga la importuri masive, ceea ce se repercuteaza asupra cresterii deficitului comercial care trebuie acoperit prin rezerva valutara, un efort care absoarbe importante resurse financiare. Concret, dupa 17 ani de reforme structurale, sistemul economic nu da semne de revigorare pentru a reusi sa faca fata fortelor concurentiale. Pana la urma, acestea sunt problemele noastre, si nu calculul pentru a vedea cate paini se puteau cumpara cu salariul lunar.
Oricum vecinul tot o sa continue sa suspine, caci pe vremea lui pensionarii aveau din ce sa isi plateasca intretinerea. Vedeti ce usor o luam de la capat?