Ioan Niculae a acaparat mai multe societati in urma unor licitatii fara indoiala masluite. Magnatul nu s-a grabit defel sa achite datoriile istorice ale obiectivelor economice cumparate, asa cum s-a angajat prin semnarea contractelor de vanzare-cumparare de actiuni cu APAPS sau AVAS. Din acest motiv, fabricile si IAS-urile pe care a pus mana n-au putut functiona in conditiile impuse de stat, fiindca profitul ar fi fost folosit pentru stingerea datoriilor. Iar Niculae nu era prost sa plateasca la buget niste sume uriase, care i-ar fi grevat in mod esential averea acumulata in ultimii ani.
Pentru a ajunge in topul primilor zece romani bogati, magnatul zimnicean n-a fost cine stie ce inventiv, ci a preluat o strategie infailibila de la altii mai destepti ca el. Si anume, folosirea de firme-capusa ori a unor societati comerciale interpuse, inregistrate in paradisuri fiscale. ZIUA le demasca in acest episod pe cele mai importante dintre ele, cu speranta ca informatiile preventate vor folosi organelor de urmarire penala, in scopul stoparii acestor ilegalitati si pedepsirii vinovatilor.
"Tutunul Romanesc", fumat de Niculae
Societatea Nationala "Tutunul Romanesc" (SNTR) SA nu mai apartine statului. Din cele sase fabrici de tigarete si tot atatea de prelucrare a tutunului, astazi doar cea de la Sfantu Gheorghe mai functioneaza. In schimb, Ioan Niculae, care s-a aflat destul timp la carma SNTR, si-a construit o fabrica de prelucrare a tutunului in fieful sau de la Zimnicea. Acolo a transferat cele mai performante utilaje ale societatii SNTR, prin intermediul unor inginerii financiare situate dincolo de lege. Ulterior, patrimoniul societatii a fost vandut de stat, dupa ce a fost devalizat sistematic de Niculae, unui consortiu extrem de ciudat. Suma platita pentru cele 12 fabrici si numeroase alte puncte de lucru a fost de zece ori mai mica decat valoarea terenului de 60.000 mp al fabricii de tigarete din Bucuresti. La fel, a fost de peste zece ori mai mica decat evaluarea realizata de PRICEWATERHOUSE & COOPERS in anul 2001, care se ridica la 85 de milioane de dolari. Desi a fost scutita in repetate randuri de datorii, SNTR a fost devalizata si indatorata sistematic de Niculae, cu o perseverenta diabolica. Magnatul a capusat "Tutunul Romanesc" prin intermediul firmelor sale INTERAGRO SRL Zimnicea si INTERACTION SRL Bucuresti, fiind si astazi dator cu peste 200 de miliarde ROL.
Mafiotii magnatului
Cand a vazut ca SNTR nu mai poate fi salvata de lacomia magnatului zimnicean, APAPS a vandut pachetul majoritar unui consortiu adus la licitatie tot de Niculae. Este vorba despre TOBACCO 2003/UE, format din C.T.S. Italia si GALAXY ENERGY INTERNATIONAL Ltd., un off-shore inregistrat in Insulele Virgine Britanice. Prima firma este de fapt o cooperatie a producatorilor italieni de tutun, cu care Niculae a colaborat multa vreme si avea incredere in conducatorii ei. Cea de-a doua este controlata de mafia cetateanului ucrainean de origine israeliana, Leonid Efimovitch Minin, cautat international prin INTERPOL. Legatura cu acesta din urma s-a realizat prin intermediul fostului coleg din Securitate al magnatului Niculae, Petrica Sorescu. Acesta este reprezentantul lui Minin in conducerea GALAXY INTERNATIONAL TRADING (EAST EUROPE). Ulterior cumpararii SNTR de catre consortiul TOBACCO, Ioan Niculae zice ca si-a cesionat marea majoritate a actiunilor, vanzandu-le majoritarilor. Dar la fel de posibil este sa faca parte in continuare din aceasta asociere dubioasa. Credem asta, deoarece magnatul n-ar fi fost atat de naiv incat sa renunte la activele "Tutunului Romanesc", care valoreaza cateva sute de milioane de USD.
Paravanul ASIROM
Ajuns actionar majoritar al Asigurarii Romanesti - ASIROM SA, Ioan Niculae a capusat-o prin trei metode. A ordonat cumpararea societatii CONCORDIA ASIGURĂRI la un pret de 8,3 ori mai mare decat valoarea reala, dupa care a infiintat clubul A.RO prevazut cu restaurant, sali de fitness, aerobica, masaj, cosmetica si alte asemenea. In urma primei afaceri, in conturile majoritarului Alexandru Bittner au ajuns 1,8 milioane de USD. In cel de-al doilea caz, importante fonduri din conturile ASIROM au ajuns in cele ale unor persoane fizice, despre care ZIUA a mai scris. De asemenea, ASIROM a actionat in permanenta ca un paravan pentru gajarea unor credite contractate de alte firme controlate de magnatul zimnicean. De cativa ani, societatea de asigurari se afla in declin, intentiile lui Ioan Niculae de a o vinde fiind evidente.
AZOCHIM Savinesti, devalizat sistematic
Ioan Niculae a cumparat combinatul de ingrasaminte chimice AZOCHIM SA Savinesti, Neamt, in anul 1997, pentru doar 280.000 USD.
De asemenea, a preluat creditul de 31,6 milioane de dolari angajat de stat de la BANCOREX pentru retehnologizare. Dupa cativa ani, cum situatia financiara nu s-a imbunatatit, ba dimpotriva, magnatul a recurs la metoda cunoscuta de capusare a combinatului. Impreuna cu directorul general al AZOCHIM, Vasile Ciobanu, a infiintat SC AGRO FERTIL SRL, inchiriind majoritatea instalatiilor si continuand activitatea specifica. In acest mod, Niculae n-a mai fost deranjat de faptul ca toate conturile AZOCHIM fusesera blocate, pentru neplata datoriilor catre stat.
Anii au trecut si capusa cuplului Niculae - Ciobanu a acumulat datorii cu duiumul, deci nu se mai punea problema redresarii AZOCHIM. Din acest motiv, AVAS a scos activele debitoarei la licitatie. Statul a cerut initial 20,2 milioane de USD pentru combinat, dar s-a multumit in cele din urma cu 15. De asemenea, restantele de 78,2 milioane USD au fost trecute la datoria publica.
Cumparatorii AZOCHIM sunt niste ciprioti din Nicosia, mai precis RAFFINACHEM Ltd., care n-au nici o legatura cu productia de ingrasaminte chimice. Oamenii adusi de Ioan Niculae in Romania au infiintat firma GA-PRO-CO CHEMICALS SRL si, drept multumire, au permis in continuare AGRO FERTIL sa-i capuseze, din interese care noua ne scapa. Totusi, prietenia si relatiile de afaceri dintre Niculae si ciprioti sunt de necontestat, de vreme ce INTERAGRO SA a garantat un credit angajat de GA-PRO-CO la Banca Piraeus, in suma de 5,4 milioane de euro.
Lichidarea SOFERT
Tot in timpul guvernarii trecute, Ioan Niculae a pus mana pe pachetul majoritar de actiuni al SC SOFERT SA Bacau, un alt combinat de ingrasaminte chimice.
Si, la scurt timp, a infiintat firma-capusa SC AMURCO SRL, care a urgentat falimentul platformei industriale. Dar nu numai datoriile SOFERT s-au majorat, ci si cele ale capusei AMURCO, astfel incat AVAS s-a vazut in situatia de a scoate activele pe care le detinea la licitatie, pentru recuperarea datoriilor. Licitatia a fost organizata de lichidatorul judiciar SC SIERRA QUADRANT SRL. Din aceasta societate face parte si Emil Dan Anghel, chiar administratorul cipriotilor de la GA-PRO-CO Savinesti.
In competitie s-au inscris SC ELDO Bucuresti, SC H&H Ovidiu, Constanta si, bineinteles, SC VIROMET SA Victoria, controlata de acelasi Niculae. Ca doar magnatul nu era sa piarda o vaca atat de buna de muls. Licitatia a fost castigata de constanteni, insa, in urma unui flagrant de luare de mita, care s-a lasat cu arestari, a fost anulata. La ora actuala situatia SOFERT este la fel de incerta ca inainte, tot Niculae fiind stapanul combinatului bacauan, impreuna lichidatorul judiciar.
Din informatiile noastre, lichidarea SOFERT trebuia sa se desfasoare cam asa. H&H Constanta castiga licitatia, vindea tot ce putea vinde, dupa care instraina terenul, intr-o forma sau alta, catre una dintre firmele magnatului zimnicea. Acesta il introducea in circuitul imobiliar si cei doi parteneri isi puteau numara linistiti profitul. Aici trebuie amintit faptul ca H&H s-a mai aflat in combinatie cu Niculae si pentru cumpararea combinatului de la Turnu Magurele, facand jocurile murdare ale acestuia. Atat H&H, cat si ELDO, care s-au inscris la licitatia pentru SOFERT Bacau, se ocupa cu dezmembrarea si valorificarea materialelor refolosibile.
Ravagii si la Turnu Magurele
Un destin la fel de trist a avut si combinatul de ingrasaminte chimice SC TURNU SA, Turnu Magurele, peste 6000 de oameni ramanand fara locuri de munca.
Mai intai, pe combinat a pus mana Banca Columna, aflata sub bagheta lui Virgil Magureanu. O data cu venirea taranistilor la putere a murit si banca, a murit si combinatul, acesta din urma intrand in lichidare voluntara. Lichidatorul judiciar, acelasi SC SIERRA QUADRANT SRL, a organizat o licitatie in 2004, plecandu-se de la pretul de strigare de 236.953.508.000 lei. In competitie s-au inscris doar SC VIROMET SA si constantenii de la H&H Ovidiu. Si astfel, Niculae a cumparat activele combinatului la pretul batjocoritor de numai 142.172.104.800 lei. Fostul ofiter de Securitate a promis ca va investi 48,205 milioane de USD. Desigur ca asa ceva nu s-a petrecut, datoriile majorandu-se in mod ametitor. La acest furt au participat alte firme-capuse, respectiv INTERAGRO SA, INTERAGRO SRL si INTERACTION SRL, toate controlate de Niculae. Acestea cumparau productia la poarta fabricii, la 125 de euro/tona de ingrasaminte si o revindeau cu 245 de euro/tona. In momentul in care SC TURNU a ajuns in imposibilitatea de a mai functiona, in urma ravagiilor orchestrate de magnatul zimnicean, acesta a infiintat o noua firma-capusa, si anume SC DONAU CHEM SRL, care sa continue activitatea. Adica, datoriile ramaneau la SC TURNU, noua capusa a lui Niculae putand angaja altele noi.
Petrolul, sereistii si Niculae
Rafinaria ASTRA ROMANA SA Ploiesti a fost vanduta in 1997 prin intermediul SC INTERAGRO SA. Dupa retragerea controversatilor frati Crestin din societate, fostul ofiter de Securitate Ioan Niculae a ajuns majoritar. Din acest moment, furturile organizate de combustibili n-au mai putut fi controlate, implicarea conducerii Serviciului Roman de Informatii in afacerile murdare de la Ploiesti ajungand in presa. Capii SRI Prahova si cativa politisti au fost arestati, apoi pusi in liberate, mai multe dosare aflandu-se si azi pe birourile judecatorilor. Sau, si mai rau, pe cele ale procurorilor care nu indraznesc sa le instrumenteze, din cauza numelor grele implicate. De prisos sa mai spunem ca Ioan Niculae n-a patit nimic, nefiind deranjat cu vreo intrebare incomoda. La ora actuala, rafinaria este inchisa, AVAS incercand s-o scoata la vanzare.
Capusa de la Zimnicea
In timp, SC INTERAGRO SRL a devenit capusa SC INTERAGRO SA si a mai multor firme controlate de magnat. Diferenta dintre cele doua societati consta in faptul ca la prima, Niculae detine 90% (celelalte asociate fiind INTERAGRO SA si INTERACTION SRL care, de asemenea ii apartin), iar la cea de-a doua - 75,7%. Datoriile INTERAGRO SRL fata de INTERAGRO SA depasesc cateva zeci de miliarde de lei in prezent.
Primar in slujba magnatului
Fabrica de zahar ZEUKMA SA din Zimnicea a fost preluata de Ioan Niculae si pusa pe butuci, prin intermediul capusei ALCO-ZIM, care s-a transformat in fabrica de alcool. In urma numeroaselor ilegalitati comise in timpul functionarii, ALCO-ZIM a sfarsit prin a i se retrage licenta de functionare de catre Ministerul Finantelor Publice. Din cauza datoriilor acumulate de administratia magnatului, in special la factura de apa, datoriile catre municipalitate se ridica acum la circa sase miliarde de lei. Primarul orasului, Petre Parvu (foto), n-are nimic impotriva, de vreme cu Niculae ii este cumatru. Asa se face ca la Zimnicea apa rece se distribuie cu program, iar cea calda nu mai exista inca din 1991, gratie grijii edililor locali. In acelasi timp, primarul nu se arata deranjat de faptul ca Niculae foloseste fara drept doua lacuri apartinand comunitatii si o portiune din malul Dunarii, pe care localnicii o foloseau drept strand. Ba mai mult, este deosebit de receptiv atunci cand magnatul vrea sa mai cumpere cate ceva de prin oras, oferindu-i cele mai bune preturi, cu plata in rate si fara nici un fel de licitatie.