„Totul sau nimic" este cartea pe care o joaca Traian Basescu de doi ani buni. Acesta a fost sloganul pentru localele din 2004, acesta este comportamentul sau de cincisprezece ani incoace. Rezultatul? Totul si… nimic.

Sloganul primarului Traian Basescu, folosit in campania din localele anului 2004, poate rezuma foarte bine comportamentul sau de la intrarea pe scena politica. Sa ne amintim ca a fost primul parlamentar care si-a dat demisia din Legislativ pentru a putea fi cercetat fara scutul imunitatii. Si atunci a fost totul sau nimic. A urmat apoi iesirea de la guvernare in martie 2000, dupa acelasi principiu. Mai tirziu, si-a facut un slogan din el in lupta cu consilierii pesedisti, pentru a cistiga apoi ultimele locale bucurestene la care a participat. De fiecare data, rasfatatul publicului, Traian Basescu a obtinut totul.

Scenariului folosit de Traian Basescu incep sa i se uzeze paginile. Sa trecem peste momentul iesirii de la guvernare, cind PD a trintit usa Cabinetului Ciorbea, si sa vedem ce s-a intimplat in istoria mai recenta a mandatului de la Primaria Capitalei. Imediat ce a fost ales, Traian Basescu a pornit razboiul impotriva Consiliului General in care domina PSD, intocmai ca astazi in Parlament. Acuzatiile primarului Basescu erau aceleasi cu cele folosite de presedintele Basescu in lupta cu Parlamentul. S-a vorbit atunci de mafia din Consiliu, de aranjamentele intre partide, de tradari si grupuri de interese. Rezultatul a fost dizolvarea Consiliului de catre guvernul Nastase. Chichitele procedurale au blocat insa organizarea unor noi alegeri pina la termen, cind Traian Basescu a cerut „totul sau nimic", a obtinut totul, dupa care n-a facut nimic altceva decit sa-si vada mai departe de cariera politica. Cit despre proiectele sale gospodaresti, au ramas cunoscute doar datorita butadei „Iarna nu-i ca vara".

Asemanarea cu ceea ce se petrece astazi este izbitoare. De data asta, Basescu a jucat si mai abil. Dupa ce a vazut ca nu reuseste sa provoace anticipate prin disputa cu premierul si, constient ca numai Parlamentul ii poate indeplini dorinta de a trimite alegatorii la urne, Traian Basescu si-a indreptat tirul catre alesi. Cum nu-i putea misca din scaune cu frumosul, Basescu a ales metoda fortei, mizind pe orgoliul senatorilor si al deputatilor. Acestia s-au prins in plasa presedintelui aproape instantaneu. Obositi de vizionarea jocului prezidential, parlamentarii au reactionat disproportionat la prima acuzatie aruncata in vint de Basescu. In felul asta bulgarele a fost pornit si nu in favoarea alesilor, ci in cea a presedintelui.

Oricit s-ar fi straduit acesta sa explice ca exista un blocaj parlamentar, nu ar fi reusit sa-l demonstreze, asa cum au facut-o senatorii la votul anti-Macovei. Dornici sa-i dea o lovitura prin ricoseu si lui Traian Basescu, senatorii au aratat ca, pe mizele mari, Coalitia nu mai poate conta pe voturile din Senat. Camera superioara este blocata, ceea ce face ca intregul proces legislativ sa poata fi pus sub semnul intrebarii. Cu alte cuvinte, presedintele a obtinut un argument solid pentru a justifica populatiei de ce este nevoie de anticipate. Paradoxal, aceasta noua situatie vine si in ajutorul Aliantei. Electoratul acesteia nu ar fi avut un motiv clar de a iesi din nou la vot. Studiile si experienta electorala arata ca la anticipate sint mai motivati alegatorii opozitiei decit cei ai puterii. Spectrul unei majoritati PSD, PRM si PC va scoate din casa alegatorii Aliantei, pentru a-si proteja favoritii. Faptul ca in Senat au votat alaturi de aceasta majoritate si parlamentari din Alianta va fi incet, incet trecut la capitolul „accidente de munca".

Riscul la care se supune Traian Basescu este in nota obisnuita a jocului sau politic. Poate obtine totul sau nimic. Dezamagirea este insa ca, atunci cind a avut totul, Traian Basescu nu a dat nimic in schimb celor care l-au votat. Doar spectacol. Poate ca electoratul ii va da o ultima sansa. In orice caz, ceea ce a reusit sa arate pina acum este ca nu poate fi un politician care sa poata evolua intr-un mediu ostil lui. Cu alte cuvinte, nu este un personaj deschis spre dialog, ci unul mai degraba autoritar, ofensiv, mai mult intuitiv decit rational. Acest comportament l-a dus sus de tot. Tot el il poate arunca jos. Iar caderea de la o inaltime mare este cu mult mai dureroasa. Ca sa nu mai vorbim ca acolo jos poate sa nu mai fie nimeni care sa-i ofere o mina de ajutor.