Apelul lansat de Calin Popescu Tariceanu, prin care ii solicita presedintelui sa nu mai incalce normele constitutionale, iar Opozitiei sa amane procedura de suspendare, poate fi, prin efectele lui, o lovitura de maestru. Daca facem legatura intre aceasta neasteptata miscare politica si tonul categoric prin care acelasi Tariceanu, de data aceasta in calitate de presedinte PNL, respinge motiunea simpla de cenzura lansata impotriva ministrului de Justitie, Monica Macovei, la care se adauga la fel de surprinzatoarea pace incheiata cu PD, am putea usor sa ne imaginam ca jocul liberal poate fi suficient de sofisticat. Mergand chiar pana la sacrificarea unor piese grele din propriul dispozitiv, cum a fost cazul cu Atanasiu si apoi cu Razvan Ungureanu sau chiar a unor proiecte pe termen foarte scurt, de dragul obiectivelor urmarite pe termen mediu si lung. In orice conditii, apelul lui Tariceanu ne vesteste ca am intrat in cel mai interesant sezon politic din ultimii ani. Dar sa revenim la ideea jocului la sacrificiu.
In mod normal, data fiind ireversibilitatea raporturilor de ostilitate intre presedintele Traian Basescu si liberali si gravele tensiuni din interiorul Aliantei DA, care uneori imbraca accente isterice, ar exista toate motivele ca Tariceanu sa doreasca si chiar sa urmareasca infaptuirea unor evenimente anuntate sau prognozate: ruperea definitiva de Partidul Democrat, care a dovedit cu prisosinta ca nu este capabil de un joc independent fata de Basescu - semnalul in acest sens ar putea fi dat prin demiterea Monicai Macovei - scoaterea acestuia in forta din Guvern, crearea unui Executiv liberal care sa se poata bucura de o relativa sustinere parlamentara si, nu in ultimul rand, suspendarea si demiterea prin referendum a sefului statului. Cand colo, toate actiunile si declaratiile PNL din ultimele zile par a se orienta intr-o directie contrara. Apelul lui Tariceanu constituie, este adevarat, un mesaj de forta, in sensul ca premierul arata ca se comporta ca fiind adevaratul arbitru si mediator al societatii, substituindu-se, in acest sens, unor atribute prezidentiale care ii lipsesc lui Basescu. Dar solicitarea de amanare a suspendarii poate avea si o alta explicatie. Cine este responsabil de buna desfasurare a alegerilor pentru Parlamentul European? Dar de modul in care ar avea loc un eventual referendum pentru demiterea presedintelui? Guvernul. Guvernul, condus chiar de Tariceanu. Este evident ca ambele proceduri ar fi viciate daca ele s-ar suprapune in timp. In aceste conditii, premierul are de ales atat in calitatea sa de sef al Executivului, cat si in cea de lider PNL. Avansand ideea corecta a decalarii alegerilor, Tariceanu solicita ca primele sa fie cele consacrate Parlamentului European. Apelul sau nu poate aduce decat un substantial castig in planul imaginii externe. In plan intern, procedand astfel, el nu-si asuma riscurile unui eventual esec al Opozitiei. Iar daca Opozitia preseaza si solicitarea sa din apel nu este indeplinita, Tariceanu va avea numai de castigat. In aceasta situatie, automat alianta cu PD se va rupe definitiv si astfel va scapa, fara a parea ca o face intentionat, si de Macovei.
Iar Basescu, odata suspendat, demis sau nu prin referendum, va fi, cel putin pentru o vreme, daca nu scos din joc, macar anihilat.