Onoarea are lesa scurta. Primul-ministru si parlamentarii au hotarit ca e timpul sa o scoata la plimbare, dar vietatea din lant arata rau. Stapinii n-o hranesc decit in ajun de spectacol. In schimb, ii cer sa fie mindra si barbata, ca o virtute din parinti latini.

Ceva milos, turco-balcano-stramosesc se opune si trage spre mascari. Povestea cu onoarea vie si sensibila a primului-ministru si a parlamentarilor suna fals. Caci, inainte de a-si fi redescoperit onoarea, primul-ministru si parlamentarii erau datori sa ne spuna in ce conditii au pierdut-o.

Mai intii, primul-ministru, daruit, miercuri dupa-amiaza, unei declaratii-propunere de pace, colaborare si europenitate. Ce a spus primul-ministru? A spus ca initiativa de suspendare a presedintelui „nu are perspective". O constatare tehnica destinata colegilor care cauta formula explozivului optim pentru pulverizarea presedintelui? Un indemn la munca si staruinta? Mai curind asta. Caci premierul a continuat cerind liderilor politici „sa amine pina dupa alegerile europene discutiile privitoare la suspendarea sefului statului". Aminarea ne-ar feri de dezonoare in fata Europei. Cu alte cuvinte, planul prevede urmatoarea operatie de mare finete etica: mai intii ne prefacem ca sintem seriosi, abia apoi ne facem de ris.

La fel de important e ce n-a spus primul-ministru. El a avut, minutios, grija sa nu spuna ca e impotriva initiativei de suspendare. Prin urmare, initiativa care strica numele bun al tarii si somnul premierului nu e chiar de lepadat. Ea poate fi utila si chiar onorabila, mai tirziu. Apoi, primul-ministru n-a spus ca partidul pe care il conduce a cochetat, primul, cu aminarea alegerilor europene. Aceleasi alegeri pe care primul- ministru le vrea, acum, fixate in bazalt. Primul-ministru n-a spus nici ca, urmind eticheta europeana pe care o divinizeaza in particular, obisnuieste sa trimita, oficial, biletele ca de la premier la presedinte, spre bunul mers al Justitiei. Ingrijorat de ferentarizarea Romaniei, primul-ministru a uitat sa spuna ca nu le-a vorbit despre asta colegilor sai liberali care au votat pentru modificarea Legii referendumului si au largit, astfel, pirtia pe care vine suspendarea.

De unde, atunci, accesul de onoare al premierului? Din doua puncte foarte straine de persoana si caracterul primului-ministru. Mai intii, din probabila iritare a Comisiei Europene care nu poate accepta ca primele euroalegeri romanesti sa fie plasate in coada agendei interne. In al doilea rind, din frica. Inainte de a incita la suspendarea lui Basescu, PSD si-a suspendat orice prudenta si s-a lansat intr-o aventura bezmetica. Aceasta forma de vandalism politic s-ar putea solda cu un dezastru atit pentru initiatori, cit si pentru aliatii lor. Tariceanu se teme acum de consecinte. In chiar momentul in care lasa impresia unui partid puternic in stare sa caseze ministri, PNL e, de fapt, la un pas de impas. Aproape toate mutarile viitoare duc spre sah-mat. De aici izbucnirea de onoare si moderatie a primului-ministru.

Parlamentarii sint in cu totul alta situatie. Ei se stiu infinit mai puternici. Din acest motiv onoarea lor ranita nu face sluj, ci asteapta scuze prezidentiale. Declaratia adoptata joi dimineata de Birourile Camerelor (in plen, succesul era nesigur) e un act de putere si un gest de ipocrizie. Si una si alta se sprijina pe aceleasi fapte. Parlamentarii sint puternici, pentru ca au avut grija, mai intii, sa se aseze stratosferic deasupra legii. Ei si-au votat pina la sat imunitatea la ancheta si control, au evacuat legea din fata vilelor si au plantat-o in statiile de tramvai, au aruncat in beci Agentia de Integritate si, prin urmare, se stiu tari si se simt onorabili. Aceiasi parlamentari onorabili se pot lauda cu recenta scoatere din cauza a demnitarilor comunisti. Nu departe stau legile speciale care reglementeaza cursul berii si al creditelor spre virful averilor necontrolabile. Parlamentarii sint cutremurati de observatia ca scriu si voteaza legi pentru infractori. Poate ca au dreptate. Atunci ramine de lamurit: cine face totusi legile de care se folosesc infractorii? Mister.