Inca din copilarie mi-am dorit, cu ardoare, sa calatoresc prin tara faraonilor si sa deslusesc misterul acestora. Cu mintea infierbantata il ascultam pe admirabilul meu profesor de istorie, facandu-ne sa retraim gloria de altadata a pamantului udat d
Inca din copilarie mi-am dorit, cu ardoare, sa calatoresc prin tara faraonilor si sa deslusesc misterul acestora. Cu mintea infierbantata il ascultam pe admirabilul meu profesor de istorie, facandu-ne sa retraim gloria de altadata a pamantului udat de apele Nilului. Visam sa vad Teba si Memfis, sa ma adapostesc la umbra piramidelor, sa pun intrebari stravechiului sfinx, chiar daca acesta nu-mi va raspunde. Pentru cei care, ca si mine, doresc sa viziteze Egiptul, ii sfatuiesc prieteneste ca, din toate ofertele, sa aleaga croaziera pe Nil, in anotimpul rece. Atunci, intinsi pe puntea vaselor, cand acasa mai bate crivatul, ei se vor putea bronza la caldura soarelui tropical si, in acelasi timp, li se va da prilejul de a vedea cu ochii lor o mare parte a minunatiilor ce se pot intalni pe acest taram al unui trecut stralucit. Se vor putea opri si la Cairo, sa-si plimbe privirile asupra tezaurelor fabuloase aflate in Al-Mathaf, adica "Muzeul", creat de arheologul francez Auguste Mariette. El i-a convins pe conducatorii otomani, de pe la 1858, sa opreasca, pe cat cu putinta, jaful strainilor care carau catre muzeele sau la colectionarii lumii comorile Egiptului, astfel ca un superb obelisc sa infrumuseteze Place de la Concorde din Paris, faimosul bust al reginei Nefertiti sa fie adapostit intr-un muzeu din Berlin, iar celebra "Stela de la Rosetta", cu ajutorul careia Champolion a putut descifra hieroglifele, sa fie expusa la British Museum. Cateva ore petrecute la Al-Mathaf, va vor da o oarecare idee asupra celor peste 100.000 de relicve pretioase adunate acolo. Dar aflandu-va la Cairo, de pe terasele splendidelor hoteluri care marginesc Nilul, puteti zari piramidele. Nu e departe pana la Ghizeh, si agentiile de turism va vor abate sigur si la acestea. Veti admira fara indoiala uriasa piramida a regelui Kufu, caruia grecii ii spuneau Keops, si va veti intreba, ca si multi altii, cum s-a putut ridica, cu peste 4000 de ani in urma, o asemenea constructie? Ea, cand a fost terminata, avea ametitoarea inaltime de 147 de metri (varful, care era aurit, a mai fost mancat de vanturile desertului). Veti incerca sa deslusiti misterul cunostintelor dovedite de constructorii ei, gandindu-va cum au putut ei imbina peste 2 milioane de blocuri de piatra astfel incat, intre latura cea mai lunga si cea mai scurta sa fie o diferenta de numai 2O de centimetri, iar pe suprafata ei sa poata incapea 200 de terenuri de tenis? Din pacate, piramida este goala. Pana si mumia regelui a fost furata de jefuitorii de morminte. Desi pe una din lespezile camerei mortuare este scris numele lui Kufu, singura imagine a faraonului este o figurina de fildes, gasita la sute de kilometri departare de mormantul sau. Dar sa lasam in urma singura minune, dintre cele 7 ale antichitatii, ramasa in picioare, si sa ne continuam croaziera pe Nil. Mai avem multe de intalnit, desi nu va voi putea relata decat despre putine dintre ele, cat imi permite spatiul unui mic reportaj. Cand, la una din escale, veti ajunge pe malul vestic al orasului Luxor si va veti opri in Valea Regilor, nu va inghesuiti la mormantul lui Tutankhamon, ca sa platiti intrarea cu 40 de lire egiptene. Vizita altor trei morminte impreuna costa numai 20. Va spun asta pentru ca superbele comori, gasite inauntrul mormantului, le-ati vazut la "Muzeul" din Cairo. Iar povestile ghidului, despre cele cateva zeci de decese provocate de descoperirea, in 1923, a singurului mormant faraonic neprofanat, si de blestemul ce s-ar fi abatut asupra celor ce s-au atins de lacasul vesnicei odihne a regelui copil, a fost mai mult rodul unor relatari ale ziarelor in cautare de senzational. Desi, e adevarat ca lordul Carnavon, sponsorul sapaturilor facute de arheologul Carter, a murit intepat de o insecta misterioasa, dupa care au urmat cateva alte decese, legate prin coincidenta de persoana lordului. Nu departe de Valea Regilor, se afla Deir al Bahri, unde veti intalni magnificul templu mortuar al reginei Hatsepsut. Crescut parca din stancile muntilor Tebei, terasele, colonadele, scarile si rampa, care duc pana in varf, impresioneaza prin
frumusete si echilibru. Descoperit de Mariette, la mijlocul secolului XIX, excavarile mai continua si astazi. Deosebit de interesanta este istoria acestei regine. Maritata, dupa obicei, cu fratele ei, Tutmes II, acesta a murit curand. La trecerea in vesnicie a batranului faraon Tutmes I, intre Hatsepsut si nepotul ei, Tutmes III, s-a nascut o mare disputa. Adevaratul mostenitor este cel din urma. Dar cum acesta era inca la varsta copilariei, Hatsepsut a preluat puterea si s-a declarat faraon. Este prima femeie care a detinut acest rang. S-a imbracat barbateste, a purtat postisa traditionala si inventat o poveste dupa care ea ar fi fost de origine divina ( ca majoritatea faraonilor de altfel). Timp de 20 de ani, Hatsepsut a condus Egiptul, epoca de mare prosperitate, timp in care, arhitectul Senmut a construit si templul ca monument funerar pentru tatal ei, Tutmes I, el insusi rege si zeu. Despre moartea acestei regine - faraon nu se stie daca s-a produs din cauze naturale sau a fost ucisa. Urmasul ei, Tutmes III, in ura fata de predecesoarea sa, asa cum se mai intampla si in zilele noastre, a cautat sa stearga orice urma care
s-o aminteasca. A mai ramas un basorelief, destul de ascuns, intr-unul din cotloanele templului, si unele statui aflate la British Museum. Ma intorc insa din nou la malul de vest al orasului Luxor. Primul monument pe care il vor intalni turistii sunt "Colosii lui Memnon", inalti de 18 metri. Din pacate, ei insisi ruine, sunt ultima ramasita a templului lui Amenophis III, distrus de revarsarile Nilului. Dar, o stela aflata la Muzeul din Cairo povesteste ca zidurile templului erau placate cu aur, iar podeaua cu argint. Mare atractie pentru calatorii din perioada greco-romana, se stie ca statuia nordica emitea in zori niste sunete asemanatoare unui plans. Grecii au considerat-o ca fiind statuia lui Memnon, rege al Etiopiei si fiul zeitei Eos (aurora), ucis la Troia de catre Achille. Memnon se caina mamei sale in zorii zilei, de indata ce aparea soarele. Un circar italian, pe numele sau Giovani Baltazari, a furat o bucata din statuie si a vandut-o aceluiasi Brittish Museum. In secolul II (d. Chr.), guvernatorul roman, bine intentionat, a incercat sa reconstituie statuia si lipind cu mortar gaurile monumentului, plansul lui Memnon a incetat. Vantul nu mai trecea prin ele, suierand. Aici se incheie reportajul meu, cu speranta ca veti dori sa vizitati sutele de temple si monumente despre care nu am putut macar pomeni.
Despre autor:
