Daca tot am intrat cu artificii si cu zurgalai in Europa, rezolvand peste noapte si toate necazurile populatiei, iata ca prioritatea nr. 1 a Parlamentului s-a dovedit a fi, la inceput de sesiune, schimbarea Legii referendumului. In regim de urgenta, bineinteles, de vreme ce modificarile nu opereaza in actualul mandat, ci doar in urmatorul, adica din 2009. Impresionanta, deci, mobilizarea exemplara a parlamentarilor nostri la finalizarea acestei vechi restante, care era probabil si mult mai presanta decat Legea ANI, spre exemplu, cu care ne tot hartuieste Uniunea Europeana! Iar acum, daca tot s-au modificat regulile referendumului, politicieni, analisti, sondori de opinie, societari civili si telectuali fara opera se ingramadesc sa-si dea cu presupusul daca noua coalitie il va infunda pe Basescu sau el, pe post de buturga tot mai mica, va rasturna caruta de tip caracalean. La bursa pariurilor se joaca 1X2, dar in aceasta hinghereala generala, fata de care distinsul electorat e din ce in ce mai absent, ma tem ca se ignora tocmai esentialul chestiunii. Or, haideti sa privim pe gaura cheii si sa vedem ce grija-i ardea, de fapt, pe alesii nostri,de s-au grabit sa modifice Legea referendumului. Ca sa nu mai lungim vorba, problema era una singura si anume absenteismul de la urne, generand panica justificata ca la referendum nu se va mai prezenta nici macar jumatate din electorat. Drept care, potrivit noilor prevederi, votate cu un hei-rup demn de cauze un pic mai nationale, la urne se pot prezenta doar o mana de pensionari constiinciosi, cateva sute de membri de partid si, gata, referendumul e ok si poate valida orice,inclusiv demiterea unui presedinte, indiferent care va fi acela, in 2009 si mai tarziu! Ma tem ca o luam razna si ca incepem sa vedem democratia ca pe vremea Marii Adunari Nationale, cand nu conta nici cati cetateni ajung la urne, nici cine vine la vot si cine nu. Chiar si asa insa, romanii isi puneau hainele de duminica si se duceau la sectia de votare,ceea ce acum se intampla din ce in ce mai putin. Lucru stiut bine de parlamentari, dispusi insa, nu sa se intrebe de ce se agraveaza in mod dramatic absenteismul, ci dimpotriva, sa-l speculeze cu maxima promptitudine. Asadar, mesajul clasei noastre politice catre alegatori este unul simplu si cum nu se poate mai clar: "Hai sictir, distins electorat!"