Caseta video ce poate duce la condamnarea generalului Victor Stanculescu pentru genocid deschide drumul unei alte posibilitati: condamnarea lui Iliescu pentru implicarea sa in mineriade.

De cite ori am ocazia, imi place sa-l vizitez pe Ion Iliescu in carcera lui eterna. In acel loc in care a fost aruncat, nu pentru a fi uitat de restul lumii, ci tocmai pentru ca el sa fie expus in vazul tuturor. Carcera lui este un fel de capsula a timpului. Cine vrea poate sa ii arunce chiftele cu prastia oricind are chef. Te poti uita la el ca la o curiozitate meschina. Cu toate ca inca nu a fost condamnat, Iliescu a fost inchis mai demult. Inca de pe vremea cind, precum spuneau pieile rosii din Vestul Salbatic, speriate fiind de aparatele ce faceau fotografii, sufletul i-a fost luat si transpus pe o pelicula. De atunci, multumirile lui adresate minerilor ce au sapat galerii printre studentii adunati in Piata Universitatii, acuzatiile la adresa „elementelor legionare", ce doresc raul democratiei, au devenit nemuritoare. Aveau dreptate indienii. Filmul i-a prins sufletul. I-a capturat bucuria de a vedea tineri zvintati in bataie, frenezia cu care ii elogia pe mineri, nerusinarea cu care a mintit o tara atunci cind vorbea despre „drogatii" ce vor sa rastoarne revolutia din ’89.

Strasnica a fost decizia magistratilor Curtii Supreme de Justitie atunci cind au acceptat ca proba, in procesul intentat generalului Victor Stanculescu, o caseta video. Se deschide incet, dar sigur, calea pentru o posibila a doua decizie. Ca si in cazul implicarii lui Ion Iliescu in mineriade sa poata fi admisa caseta de care vorbeam mai sus. Filmul ce ii tine sufletul legat de vesnicie. Linga idei a pus bastoane, linga tineri a pus mineri, linga sperante a pus frica, teama si durere. Si este vorba despre o frica animalica, de o durere groaznica. De frica celor ce fugeau cu capul spart, cu singele inchegat pe haine. De durerea tinerilor batuti cu bestialitate. Precum comunistii din anii ’40-’50, Iliescu si-a revendicat atunci puterea pe baza infringerii „legionarilor". Caci asta a inteles el din colcaiala de studenti, mineri, praf, singe si durere. Altceva nici nu putea sa inteleaga o persoana pentru care o viata intreaga cei ce se opuneau regimului pe care l-a slujit erau catalogati drept legionari.

Suferinta provocata altora doar pentru ca nu sint de acord cu tine, bataile desprinse din Evul Mediu si elogierea lor, sprijinirea lor trebuie pedepsite. Indiferent de citi ani trec, de ce anume ai facut dupa aceea. Filmele respective i-au luat sufletul lui Ion Iliescu, iar ca un om fara suflet a putut si poate in continuare sa se prezinte pe sine drept un aparator al democratiei, al statului de drept, al Constitutiei. Numai ca sufletul condamna omul. Iar calea pe care a apucat procesul generalului Stanculescu trebuie urmata si in cazul fostului presedinte. Pentru ca omul sa-si urmeze sufletul de care incearca sa se ascunda. Si care-l asteapta. In carcera lui video. Deocamdata.