Ce-o sa fie, ce-o sa fie? O sa fie-o grozavie, ne avertizeaza cincizeci de intelectuali, speriati de spectrul suspendarii presedintelui. Ei sustin ca la originea crizei de la Bucuresti se afla teama celor care se simt amenintati de initiativele anticoruptie si prodesecretizare ale lui Traian Basescu. In apelul catre lichelutele din clasa politica, intelectualii lui Gabriel Liiceanu afirma ca Basescu „zgandara focarele de infectie ale societatii“. Semnatarii scrisorii acuza o ruptura a clasei politice de  aspiratiile poporului. Ei mai incearca sa demonstreze ca marii castigatori in razboiul palatelor sunt PSD, PC si PRM, care pot astfel reveni la rampa. Iar, o data cu ele, iese din lada de gunoi a istoriei si statul oligarhic postcomunist, de care am scapat in decembrie 2004. In principiu, cele semnalate mai sus par a fi corecte. Clasa politica nu poate fi banuita ca i-ar pasa de popor, nici macar de cei mai suspiciosi dintre romani.

Basescu a zgandarit cateva buboaie politico-economice, dar si gruparea din jurul lui Tariceanu a zgurmat cu unghiile crusta unor bubite pediste. Ce te faci ca de la zgandarire la curatarea plagii e cale lunga, iar scarpinatul ranilor poate duce la extinderea infectiei, nu la vindecare? Oricum, nu metaforele sunt problema, ci ideea principala: democratia e amenintata de cei care vin cu „false legalisme“ sa-l dea jos pe presedinte. Din fericire, scrisoarea se incheie intr-o nota optimista: intelectualii declara ca au incredere in popor, care va sti sa distinga in tesatura acestei comedii politice primejdia si va actiona in consecinta! Pai, atunci, unde e criza? Electoratul va da „rejet“ suspendarii, iar presedintele va dizolva parlamentul lichelelor, implinindu-si pofta de anticipate. Sau nu!