Sapte motive pentru care cred ca Romania se indreapta spre stagnare economica

Stiu ca suna ciudat. A vorbi despre stagnare economica atunci cand autoritatile se pregatesc sa anunte o crestere economica extraordinara, de 7,9-8,00% pentru anul 2006, este ceva ciudat. Si totusi, exista semne ca aceasta crestere economica nu este tocmai sustenabila. Asa ca, inclin sa cred ca, daca vom continua aceeasi politica fiscala, cresterea economica a Romaniei va rezista in 2007, cel mult 2008, dupa care vom stagna din punct de vedere economic.
I. Nu cred in evolutia descrescatoare a inflatiei. In anul 2006, rata inflatiei (decembrie 2006/decembrie 2005) a fost de 4,87%. Indicele armonizat al inflatiei, calculat in conformitate cu normele europene, a fost de 6,56 la suta. Inclin sa cred in rata inflatiei armonizata, pentru ca aceasta este avuta in vedere pentru indeplinirea criteriilor Tratatului de la Maastricht (pentru adoptarea euro, indicele armonizat al inflatiei nu trebuie sa fie mai mare de 2%). In anul 2006, rata inflatiei, calculata romaneste, a fost sub 5 procente nu structural, ci in special datorita unor conjuncturi favorabile, cum ar fi legumele. Capitolul <>, prin ieftinirea de 25 la suta in anul 2006, a atras o scumpire a alimentelor, in ansamblu, in anul 2006, cu numai 1 la suta. Evolutia favorabila a leului, pe de alta parte, a ajutat inflatia semnificativ, prin ieftinirea importurilor. Nu cred ca rata inflatiei in 2007 va fi mai mica decat cea din anul 2006, decat daca se va apela la artificii statistice. Asa ca rata inflatiei va presa cresterea economica substantial incepand cu anul 2007.
II. Aprecierea leului. Cu 20 la suta fata de dolar si cu 9 procente fata de euro in anul 2006, a condus pe de-o parte la reducerea inflatiei, dar pe de alta parte, la scaderea competitivitatii exporturilor. Astfel, s-a amplificat deficitul de cont curent de la 8,7 la suta in 2005, la 10 procente in anul 2006. Desi in anul 2006 s-a consemnat cea mai valoroasa vanzare de active a Romaniei - privatizarea BCR pentru 2,75 miliarde euro, in aceeasi perioada, statul roman nu a reusit sa acopere integral deficitul de cont curent din investitii straine. Tendinta se va agrava in anul 2007. Statul va trebui sa se imprumute, platind dobanzi, care vor diminua cresterea economica.
III. Cheltuielile statului. Pentru al doilea an consecutiv, luna decembrie aduce cheltuieli extraordinar de mari pentru bugetul de stat. Anul 2006 se incheie pe un deficit de 1,7 la suta din PIB, dupa ce Guvernul Romaniei a cheltuit 2,7 miliarde de euro (aproape cati bani a incasat pentru BCR), in numai o singura luna. Banii s-au dus pe salarii, pensii, capitalizare CEC, licitatii, si nu pentru investitii. Rezultatul? Trezoreria a ramas fara bani, asa ca Ministerul Finantelor s-a imprumutat in luna ianuarie cu mai mult de un miliard de euro. Pentru care plateste dobanzi.
IV. Suprafiscalizarea. Cota unica a produs un gol de peste un miliard de euro bugetului de stat. Pentru a acoperi acest gol, Ministerul Finantelor a fost nevoit sa inventeze alte taxe si impozite. Devansarea scumpirii carburantilor prin majorarea accizelor a fost doar una dintre ele. A urmat taxa pe viciu. Acum, observam ca taxarea se indreapta fix spre domeniile care merg. Cum ar fi - taxa speciala pentru prima inmatriculare. Statisticile arata ca in anul 2006 s-au inmatriculat cu 23% mai multe autovehicule noi decat in anul 2005. Concret, in anul 2006, s-au inmatriculat peste 322.000 de autovehicule. Statul vrea taxe tocmai pentru ca acest domeniu a functionat. Suprafiscalizarea conduce intotdeauna la reducerea dinamicii. La fel s-a intamplat si cu impozitarea pentru castigurile pe piata de capital. Statisticile arata ca valoarea tranzactiilor la Bursa de Valori Bucuresti s-a majorat cu aproape 400 la suta in 2005 fata de anul 2004. In acel moment, atentia Fiscului s-a indreptat mai mult asupra Bursei. Rezultatul? Ritmul de crestere a scazut la 40%. Suprataxarea microintreprinderilor. In plin avant din anul 2003, presiunile asupra unui alt sector care merge, al microintreprinderilor, s-au accentuat. Intai, s-a dorit desfiintarea statului. Apoi, disparitia unei parti (cele concentrate pe consultanta). Acum, prin impunerea unui alt salariu minim decat cel pe economie (respectiv 440 de lei, fata de 390 de lei), se umbla si la suprataxarea acestora. Mai mult, pentru un absolvent de facultate, salariul minim este de 880 de lei. Si taxele pe masura. Mai multe taxe inseamna mai putin disponibil. Mai putini bani inseamna mai putine investitii. Sume reinvestite mai mici inseamna reducere a cresterii economice.
V. Sectorul constructiilor. Este foarte clar ca, in anii 2005 si 2006, constructiile noi au avut un aport insemnat pentru cresterea economica. In special, constructiile cu destinatie de locuinta si birouri. Daca ritmul investitiilor straine se diminueaza, am motive sa cred ca se va diminua si cererea pentru birouri. Dar, certitudinea vine dinspre sectorul locuintelor. Este foarte clar ca populatia a fost cea care a alimentat cererea pentru locuinte noi. Cum? In lipsa banilor, solutia a fost - pe datorie. Or, cifrele arata ca imprumuturile in lei contractate de populatie in anul 2006 s-au dublat aproape fata de anul 2005. Cat sa mai creasca, in conditiile in care rata inflatiei si rata de dobanda de politica monetara nu permit ieftinirea creditelor? In urmatorii 2 ani, cu siguranta vom asista la o curbare a cererii de locuinte, unul dintre motivele principale fiind chiar atingerea pragului maxim de indatorare de catre populatia activa. Lasand la o parte scumpirea cimentului, care va impulsiona majorarea pretului pentru locuinte, indatorarea populatiei va fi cea care va trage in jos cererea de locuinte noi.
VI. Sectorul industrial. Lohn-ul. Incepe sa dispara. Devenim necompetitivi. Exportatorii sunt loviti prin aprecierea leului, si, simultan cu majorarea salariilor in Romania, lotul migreaza. Poate spre Ucraina sau Moldova. Pana in anul 2005, lohn-ul a fost cel care a sustinut exporturile Romaniei.
VII. Cresterea mai redusa a productivitatii in raport cu salariile. Cota unica a produs un dezechilibru economic. A majorat veniturile salariatilor, fara ca plusul de venit sa fie generat de un spor de productivitate. Tendinta a continuat prin majorari de salarii de 20, 30, 40 la suta. A primi bani mai multi, desi muncesti, in cel mai bun caz, tot atat de mult, este un alt inhibator al cresterii economice.
Sunt doar sapte motive prezentate. Ele sunt mult mai multe. Am credinta ca anul 2005 (crestere de PIB de 4,1 la suta) si anul 2006 (crestere de PIB de 7,9 - 8%) sunt consecinte ale stimularii economiei din anii 2003-2004. Doar ca orice stimul are putere limitata. Cota unica a incercat si ea stimularea. Doar ca a venit prea tarziu. Si nepregatita. Lipsurile cotei unice au fost compensate prin alte majorari de taxe. Care au ca efect inhibarea cresterii economice.

---

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe