Dar nici Wikipedia. Duminica dupa-amiaza, pe TVR 2, am fost captivat de un documentar interesant. Era vorba despre povestea unui preot catolic maghiar, Szloboslay, un umanist crestin cu vederi de stinga, cum existau o multime in agitatii ani ‘50, care a incercat sa puna la cale o revolutie antisovietica in Romania. Habar n-aveam! Szloboslay a fost condamnat la moarte impreuna cu alti 57 de conspiratori si executat pe 1 februarie 1958. Nu a fost reabilitat nici astazi, iar locul inhumarii sale este necunoscut. Documentarul reconstituia intimplarile tulburi din acea perioada pe baza marturiilor citorva persoane care l-au cunoscut si a unor frinturi de dosare din arhiva fostei Securitati. Convingerile lui Szloboslay erau un colaj de catolicism pigmentat cu ideea antrenarii muncitorimii in lupta antisovietica, dar si cu vederi nationaliste maghiare. Asta desi planul prin care dorea sa reaprinda Revolutia ungara cu una similara pe care intentiona s-o declanseze la Bucuresti viza intr-un final un proiect statal care sa incorporeze Romania, Ungaria si Austria intr-un soi de organism politic paneuropean cu capitala la Arad. Avea un respect special pentru ortodoxie, si un camarad de nadejde in avocatul aradean Fintanaru, dar baza retelei conspirative se afla in secuime. Lovitura de stat pe care o pregatise minutios n-a avut loc niciodata pentru ca nici unul dintre conspiratori n-a avut curajul sa actioneze pe data fixata, la 28 august 1957. Cazul este interesant chiar si pentru ca are un corespondent in istoria naivitatii politice romanesti, dovedind ca, in materie de utopii, scorul e pe undeva egal intre romani si maghiari. Sa ne amintim de momentul cind Balcescu, refugiat in Ardeal, cauta zadarnic sprijin unguresc pentru Revolutia de la 1848.