Nimeni nu mai stia ce-i somnul. Stateau multimile in genunchi pe drumuri si in piete, de se inchinau, si se spovedeau trecatorilor, si chemau indurarea Cerului. Gloate faceau toata noaptea de straja, ca nu cumva sa se prabuseasca in infinit in adormire. Altele, goneau de colo colo in iures neintrerupt, dupa o himera de nadejde. Strada oferea spectacolul unui urias balamuc in care zanaticii se numarau cu zecile de mii. A trecut, precum se stie, anul noptii una mie, fara ca pamantul sa se clinteasca o iota. Ceea ce n'a impiedicat insa dupa aceea alti prooroci, mai ales dintre clerici si astrologi, sa semene mai departe spaima in sufletele oamenilor. Cobele continuau sa croncane incontinuu neastampar. Neamtul Johann Hilten decreta ca trompele judecatii de apoi vor fi auzite in 1651. Englezul Wiston, care pretindea sa lamureasca Apocalipsul cu ajutorul geometriei, fixa ultima scadenta intre anii 1715 si 1716. Celebrul vizionar Paul Felgenhayer anunta disparitia irevocabila in 1765. Anii 1816, 1823, 1836, urmau dupa altii sa fie cei din urma ai istoriei omenirii. (va urma)
ZIUA, 5 februarie 1939