In 1980, Seful Statului Major General al Fortelor Armate ale URSS a emis un regulament cu instructiuni, cerand sa i se raporteze neintarziat "orice fenomen inexplicabil", incluzand OZN-urile. Din acest moment, toti militarii din URSS, inclusiv cei stationati in alte tari, au stiut ca daca observa un OZN trebuie sa faca un raport scris superiorilor lor. In 13 ani, cat a ramas in vigoare acest regulament, s-au strans 3000 de rapoarte oficiale asupra a circa 400 de evenimente, la o comisie condusa de Dr. Iurii Platov de la Academia de Stiinte si de Col. Boris Sokolov de la Ministerul Apararii. Cam 90 la suta din cazuri au putut fi explicate prin cauze conventionale, precum: lansari de rachete, baloane de mare altitudine etc. Dar circa 300 de observatii au ramas inexplicabile, chiar si dupa cea mai scrupuloasa examinare. Poate nu pare mult, dar este vorba de rapoarte detaliate, din surse sigure, verificate la fata locului de ofiteri cu experienta, care aveau drept atributie de serviciu sa trimita spre centru doar cazurile cu adevarat importante.
Pilotii se gaseau intre ciocan si nicovala. Pe de o parte, regulamentele de la Statul Major General ii obligau sa trimita un raport imediat ce observau un fenomen aerospatial neidentificat, pe de alta parte, ei stiau foarte bine ca facand un astfel de raport riscau sa fie trimisi la spital pentru examinari lungi, neplacute si care se puteau termina cu interdictia de a zbura. Era mai intelept ca un pilot care intalnea un OZN sa lase impresia ca nici nu l-a vazut. Si personalul navigant civil era foarte retinut sa atraga atentia pasagerilor asupra unor eventuale OZN-uri, din convingerea ca aceasta dauneaza afacerilor.
In planurile cincinale care au inceput in 1981 si 1986 autoritatile sovietice au inclus programe speciale, dedicate cercetarii fenomenelor aerospatiale neidentificate. Dupa 1991 aceasta activitate a continuat, dar la o scara mult redusa.
La inceputul anului 1990, presedintele Gorbaciov declara, la o intrunire publica, faptul ca "fenomenul OZN exista si trebuie tratat cu seriozitate". In 1989 a fost creat un „Comitet OZN" sub egida Societatii Unionale de Stiinta si Inginerie, la care in 1990 s-a alaturat un centru inter-industrial de cercetari ufologice (SOYUZUFOSENTR), care coordona raportarile. Acest centru avea statutul de Institut subordonat Academiei de Stiinte a URSS si a fost condus de Dr. Vladimir G. Ajaja, un eminent cercetator, care a lucrat anterior in domeniul submarinelor. A fost organizata si o scoala, pentru a studia „ufologia ca o stiinta a obiectelor zburatoare neidentificate, a relatiei lor cu Universul si in particular cu biotehnosfera pamanteana". Cursul, care dura zece saptamani, se ocupa de „observarea, caracteristicile, ca si aspectele astronomice si psihofizice ale problematicii." Institutul a realizat aparatura dedicata urmaririi fenomenului, de pilda pentru fotografii in radiatii infrarosii sau ultraviolete. Dupa unele relatari, s-au obtinut imagini inexplicabile, incluzand „sfere speciale, figuri de umanoizi". Daca aceste imagini exista intr-adevar, ele nu au fost publicate niciodata. Anumite teorii, conform lui Ajaja, atribuie aceste imagini „manifestarii unor substante a caror natura e putin cunoscuta in prezent. Aceasta substanta poate fi capabila sa formeze materie organica si sa devina vizibila temporar ochiului uman"
In aprilie 1990, generalul colonel de aviatie Igor Maltev, seful Statului Major General al Fortelor Armate, a pus la dispozitia publicului documente si fotografii referitoare la peste o suta de observatii OZN, raportate de diferiti comandanti de unitati militare.
Tot in 1990, in cadrul Academiei de Aviatie Militara, s-a format Asociatia Ufologica Unionala, sub conducerea generalului maior de aviatie Pavel Popovici, pilot cosmonaut. In 1991 generalul N. A. Sciam, vicepresedintele Comitetului de Presedintie al KGB, a inmanat acestei asociatii un dosar de 124 de pagini, avand titlul "Cazuri de observare a unor fenomene insolite pe teritoriul URSS, 1982-1990". In scrisoarea insotitoare se afirma ca KGB nu a fost preocupat in mod expres de studiul OZN-urilor, dar a primit numeroase rapoarte in acest sens.