Ce a cautat Bill Gates in Romania? Povestea spune ca a venit la furat de genii. Faimoasele genii romanesti din faimoasa fabrica romaneasca de genii nepereche si neintelese. Miorisoft.

Sa lasam basmul in seama lirismului vaicaret al
Ce a cautat Bill Gates in Romania? Povestea spune ca a venit la furat de genii. Faimoasele genii romanesti din faimoasa fabrica romaneasca de genii nepereche si neintelese. Miorisoft.

Sa lasam basmul in seama lirismului vaicaret al distinsilor nostri poeti cu ora si epoca pierdute. Bill Imparat e un om practic. A venit sa caute inteligenta aplicata, adica oameni capabili sa gindeasca la vedere, sa caute fara emfaza viitorul si sa il faca accesibil unui public enorm. Unde se afla aceste minti in definitiv necomplicate si unde isi fac ele de lucru? Intr-o rezervatie minuscula, intr-un serai IT, decuplat de la treburile publice si refuzat de gindirea institutiilor. Pina de curind, acest fel de a gindi emigra. Acum, dupa deschiderea Centrului inaugurat de Gates, sta acasa, intr-o nisa locala, la departare egala de mentalitatea politica majoritara.

Gindirea vie sufera de deces prin inutilitate in Romania. In locul si impotriva ei lucreaza o fraternitate sireata care isi ingrasa binele si pazeste natia de orice miscare in directia buna. Aceasta Garda supranumerica conduce din virful institutiilor si urzeste din subsolul administratiei. Ea cuprinde, intr-o retea niciodata dezvaluita, demnitari, parlamentari, magistrati, pseudoreformisti, gazetari, sefi de ceva, functionari, titani media. Unanimitatea e desavirsita. Reteaua nu are nume, sediu si sigla, dar stie ce vrea si gindeste la fel. Obiectivele ei: libertatea de a vagabonda la cistig printre bunatatile unei tari complet anihilate.

Aceasta majoritate rudimentara incearca acum sa distruga, prin zgomot mediatic si maniere politice, sansa de regenerare prin integrare europeana. Sa-i recapitulam palmaresul. Ceea ce a fost, multa vreme, o negatie insistenta, adesea obscura, cu amanuntul, a devenit, de citeva saptamini, un asalt conjugat. Unul si acelasi grup s-a lansat intr-o aventura nebuneasca si se speteste sa provoace, daca nu demiterea unui presedinte foarte popular, macar starea de tensiune si ameteala care zideste in multimi greata de politica. Vortexul care-i premiaza doar pe cei ce invata sa stea deoparte, cit mai departe. Intre timp, acelasi grup a inceput sa se joace pervers cu propunerea de aminare a alegerilor europene. Primele alegeri europene organizate sint elegant precedate de o dovada fundamentala de dispret. Nimic nu confirma mai limpede caracterul ipocrit-utilitar al relatiilor clasei noastre politice cu UE: tot ce soseste pe filiera europeana e bine venit, daca poate fi domesticit si inhamat la corvezi. Insa, dedesubtul acestei badaranii de raket admis la dineu musteste un sentiment mai grav: frica fundamentala de alegeri, teama de un electorat emancipat si de deciziile sale la alegerile europene, singurele alegeri pe care, spre deosebire de anticipate, reteaua nu le poate bloca dinauntru.

Acelasi grup de initiativa, uns pina la ultima rotita de PSD, PRM, PC, PRM si de Partidul Norica Liberala, s-a ocupat, in pauzele lasate de asaltul pentru suspendare, de protectia bunurilor proprii. Agentia Nationala de Integritate a fost schilodita o data, readusa in Parlament, la insistentele fondate, dar naive ale Comisiei Europene si mutilata a doua oara: noua versiune spune ca da, averile demnitarilor pot fi controlate oricind, mai exact oricind incuviinteaza demnitarul. Semnalul e clar si daca e nevoie va fi repetat pina la deplina nelamurire a partenerilor europeni: clasa politica romaneasca si-a cucerit si impus dreptul la imunitate juridica si nu va renunta la el, caci asta i-ar aduce caderea. Din aceeasi suflare si cu aceeasi harnica Norica la treaba, reteaua a lichidat si problema prescrierii istorice a delictelor lui Iliescu Ion, acel fost demnitar de partid care s-a ocupat intre 1945 si 1989 cu subminarea comunismului. Pentru asta a fost nevoie de blocarea unui amendament la Legea CNSAS care ar fi incriminat fostii mari lideri de partid. Si cu asta obraznicia inadmisibila a Raportului Tismaneanu si prima palma de stat pe obrazul continuitatii tacite a comunismului au fost razbunate.

Bill Imparat a plecat. In urma lui: o rezervatie pentru cei care au hobby-ul gindirii deschise. Jur imprejur: Gradina Noricai.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.