Decizia nr. 62/2007 a Curtii Constitutionale, prin care a fost declarata ca neconstitutionala Legea 278/2006 prin care au fost abrogate din Codul penal infractiunile de insulta si calomnie a fost redactata. Doi dintre cei noua judecatori ai Curtii nu au fost insa de acord cu decizia data si au facut opinie separata. Este vorba de judecatorii Ioan Vida (presedintele Curtii) si Gabor Kozsokar, care au concluzionat ca prin decizia data de colegii lor - care incrimineaza cele doua fapte - Curtea si-a depasit atributiile conferite prin legea de functionare si s-a substituit puterii legislative, incalcand Constitutia.
Motivarea majoritatii
Sapte dintre cei noua judecatori ai Curtii Constitutionale au decis ca Legea 278/2006, prin care s-au abrogat din Codul penal articolele 205 si 206, privind insulta si calomnia, este neconstitutionala, deoarece ar lasa valorile umane fara protectie. Decizia instantei constitutionale a consternat societatea civila romana, criticile publice exprimate in presa impotriva acestei hotarari, in ultima perioada, fiind vehemente la adresa judecatorilor din componenta Curtii si a trecutului politic al unora dintre acestia. Motivarea deciziei, difuzata ieri prin agentia de presa Mediafax, pleaca de la o premisa apocaliptica, greu de acceptat intr-o societate civilizata. Si anume ca "daca asemenea fapte nu ar fi descurajate prin mijloacele dreptului penal, ele ar conduce la reactia de facto a celor ofensati si la conflicte permanente, de natura sa faca imposibila convietuirea sociala, care presupune respect fata de fiecare membru al colectivitatii si pretuirea in justa masura a reputatiei fiecaruia". Aceste aprecieri nu sunt insa in nici un mod argumentate, cu exemple sociale concrete, fiind, prin urmare, pure speculatii la adresa naturii umane careia i se atribuie caracteristici native exclusiv negative. De asemenea, decizia mai precizeaza ca "abrogarea art. 205, art. 206 si art. 207 (n.r. - proba veritatii) din Codul penal incalca si principiul liberului acces la justitie, consacrat prin art. 21 din Constitutie, dreptul la un proces echitabil si dreptul la un recurs efectiv". Se mai arata si ca dezincriminarea celor doua fapte ar crea "un vid legislativ".
Se omite insa faptul ca cei lezati de anumite fapte pe care le considera defaimatoare au deschisa calea proceselor civile, pentru solicitarea de daune materiale si morale. Prin urmare, accesul liber la Justitie este deschis oricui.
O alta motivatie invocata este aceea ca "Parlamentul nu-si poate exercita competenta de incriminare si de dezincriminare a unor fapte antisociale, decat cu respectarea normelor si principiilor consacrate prin Constitutie. Astfel, Parlamentul nu poate elimina protectia juridica penala a valorilor cu statut constitutional, cum sunt dreptul la viata, libertatea individuala, dreptul de proprietate sau, ca in cazul analizat, demnitatea omului". Cu toate acestea, se omite faptul ca legea fundamentala protejeaza si alte valori umane a caror incalcare nu se pedepseste neaparat penal. La fel cum garanteaza si libertatea de constiinta si de exprimare, care presupune si exprimarea unor lucruri care pot sa afecteze in mod negativ.
In fine, argumentul suprem al majoritatii judecatorilor Curtii este cel potrivit caruia si alte state europene prevad in legislatia interna pedepse penale pentru delictele de presa.
Opinia separata
Potrivit opiniei separate exprimate de doi dintre cei noua judecatori ai instantei, prin decizia data, Curtea Constitutionala a incriminat doua fapte penale, fapt care nu tine de atributiile ei, ci este de competenta exclusiva a legiuitorului: "In aceste conditii, Curtea Constitutionala devine legislator pozitiv, drept care nu-i este conferit nici de Constitutie si nici de propria-i lege organica". Judecatorii Ioan Vida (foto) si Gabor Kozsokar au aratat ca prerogativele de a dezincrimina faptele de insulta si calomnie apartin legiuitorului, pe considerente de oportunitate si justificare practica. Chiar daca pentru aceste fapte nu este reglementata explicit raspunderea civila, totusi practica instantelor judecatoresti a stabilit metodele de sanctionare a acestor fapte si apararea intereselor legitime ale victimelor lor, asadar dezincriminarea insultei si calomniei nu creeaza un vid legislativ - au argumentat cei doi judecatori.
In opinia separata se mai mentioneaza faptul ca "demnitatea umana, nefiind evaluabila in bani, afectarea acesteia fiind ireparabila prin sanctiuni cu caracter civil, nici sanctiunile cu caracter penal nu sunt de natura sa asigure mai multe satisfactii pe acest plan".