Candva cei de la "Radio Erevan" lansau in eter urmatoarea intrebare: "De ce, atunci cand cocosul se urca pe gaina, tot timpul ii da cu ciocul in cap?". Raspuns: "Ca sa adevereasca proverbul cu «unde dai si unde crapa»". Acum, daca v-am deranjat cu acest "banc", sa iertati de vorba proasta, cum spune ardeleanul. Mie mi se pare, insa, ca afirmatia tanarului director general al CURS, Sebastian Lazaroiu, dupa care, din disputa biletelelor si rezolutiilor pe memorii dintre Calin Popescu Tariceanu si Traian Basescu, "marele perdant" este tocmai PSD, se potriveste de minune povestii cu radio Erevan. Dl Lazaroiu ne da de inteles ca stie si ce scor ar obtine dl Basescu in cazul organizarii unui referendum pentru demiterea presedintelui: 80%. Si asta in urma unui sondaj efectuat de institutul sau, CURS - constituie, insa un cumplit secret: cine a comandat sondajul, ce marja de eroare are, ce volum a avut esantionul, in cate localitati si in cate judete au fost realizate interviurile, eventual ce intrebari au fost puse si cum, s.a.m.d. - care a avut loc la trei zile dupa ce presedintele a facut public biletelul primit de la premier. Pai, chiar asa, cei de la CURS nu stiu ca nu e bine sa-l bati la cap pe roman cu intrebari, cand el e manios si nici atunci cand e pus pe sotii? Ca sa nu mai vorbim de situatia in care el e derutat si nu mai stie ce sa creada?
Pe de alta parte, nu ne explica, toata ziua buna ziua, domnii sociologi ca pentru a se "propaga" in public, trebuie sa treaca un timp, uneori de doua-trei luni, de la producerea evenimentului al carui efect vrei sa-l masori? Si-apoi, parca la momentul declaratiei prezidentiale de la Cotroceni, inca nu se pusese problema initierii de catre PSD a procedurilor de suspendare a presedintelui in Parlament. Sociologii nostri vor fi avand, insa, fie o "mama Omida", care, avand o capacitate aparte de premonitie, le ghiceste pe toate, fie vreun om de legatura pe langa Ron Weber, strategul PSD, care, cum s-ar zice, "da din casa".
Saptamana aceasta institutele de marketing politic au vrut, parca sa semene mai mult cu institutiile politice, aflate azi in scandaluri jenante, decat cu cele stiintifice care, orice ar fi, isi pastreaza macar o morga de sobrietate si, totodata, credibilitate.
Or, cred ca tocmai credibilitatea lor poate fi grav afectata de "aruncarea pe piata" a unor "sondaje" tip BCS sau chiar de rezultatele mult prea contradictorii ale anchetelor sociologice realizate, cam in acelasi interval de timp, de IMAS, CSOP si, cum se vorbeste prin presa, INSOMAR. Iata, de exemplu, cotatia PSD este de 16, 20, respectiv 26 de procente. Zece puncte procentuale sunt prea multe. E indoielnica, mai ales cota de 16%, "masurata" la IMAS (renumit deja prin mari erori de estimare chiar si la sondajele facute la iesirea de la urne). Cu atat mai mult cu cat PSD a trecut printr-un Congres, in luna decembrie anul trecut, care a avut nu doar mediatizare, dar care a si schimbat destui lideri intr-o competitie democratica.
Sa zicem ca PSD a suportat, asa cum ne sugereaza Sebastian Lazaroiu, sanctiunea electoratului, caruia nu-i convine sa-i ataci presedintele si ca "oricine il ataca pe Traian Basescu are de pierdut". Bun, dar dupa aceasta logica PRM, care este si el alaturi de PSD, initiator al suspendarii presedintelui si care, atunci cand Traian Basescu, pe 18 decembrie 2006, si-a asumat condamnarea comunismului in Parlament, a huiduit, fluierat si ofensat pe seful statului printr-un afis care-l prezenta ca pe un puscarias, PRM, deci ar trebui sa fie sub pragul de cinci la suta. Si iata ca nu e! PRM se pastreaza cam la aceeasi cota in aceste sondaje. Urgia si mania poporului se abate doar asupra PSD?
Eu nu vreau aici sa apar PSD, eu vreau ca institutele de cercetare sociologice sa-si pastreze credibilitatea. Ele sunt un instrument necesar in peisajul politic modern. Dar trebuie ca macar sa nu dea senzatia ca ar raspunde vreunei comenzi politice, in sensul influentarii rezultatelor. Pentru ca atunci fac un imens rau si partidelor politice, si oamenilor politici si societatii in ansamblul ei. Ar trebui ele insele sa elaboreze instrumente prin care sa sanctioneze erorile mari, rateurile (despre care nu stim cand sunt intentionate si cand nu). Simplele scuze si explicatii "metodologice nu sunt suficiente".
De altfel, pentru a prognoza victoria lui Traian Basescu asupra Parlamentului in eventualitatea organizarii unui referendum (cu legea modificata sau nu, nu conteaza) pentru demiterea presedintelui, nu ai nevoie de mai multe cercetari sociologice. Rezultatul, cum s-ar zice, se vede si cu ochiul liber.
Decizia PD de a candida singuri (si nu in alianta cu PNL sau cu oricine altcineva) este si din acest unghi binevenita. Cred ca liberalii n-aveau de ce sa fie surprinsi. Hotararea era de asteptat. Si era asteptata si la Bruxelles, unde fiecare familie politica semnificativa doreste sa-si mareasca zestrea de europarlamentari. Dincolo de aspectele mult dezbatute in aceste zile, eu cred ca aceasta decizie este binevenita si pentru ca trebuie sa stim odata si odata cat cantaresc, cat valoreaza, in numar de voturi, in fata electoratului partidele noastre politice. De prea multe ori in acesti ultimi 17 ani s-au facut fel de fel de aliante si uniuni pe criterii discutabile. De prea multe ori, partide liliputane au ajuns in parlament sub pulpana fie a PDSR-PSD, fie a CDR. Si Alianta Dreptate si Adevar isi are cauzele neintelegerilor inclusiv in faptul ca puterea reala a componentelor sale nu corespunde cu puterea lor virtuala (aceea conferita de sondajele de opinie). Aliantele durabile sunt cele care se alcatuiesc dupa alegeri, cand fiecare partener stie cu ce zestre vine la masa comuna. De asta va depinde si "masa succesorala" a guvernarilor. In fond, aceasta casnicie, dintre PNL si PD, s-a consumat. Si s-a consumat cu rezultate multumitoare. Totul este ca ea, oficial, sa nu se desfaca inainte de termen.
Sa vedem daca propunerea lansata de Bogdan Olteanu de a amana alegerile pentru Parlamentul European are sanse de a fi adoptata oficial. Daca da, atunci lucrurile se vor aseza din nou, in alti termeni, in alta ecuatie. Nu stiu daca cele spuse de Traian Basescu la Bruxelles, unde "nu se face confuzie intre disputa politica si criza politica" se traduce aidoma si la Bucuresti. Senzatia pe care o am este ca perspectivele unui armistitiu pentru care am pledat si eu, se indeparteaza. Semnele sunt mai degraba de razboi, decat de pace.