PNL se gaseste intr-o pozitie mai delicata ca niciodata. Trebuie sa pregateasca rapid o strategie de post-ruptura cu democratii. Si nu una pe termen scurt sau mediu, ci una cu bataie lunga. Situatia in momentul de fata este, in acelasi timp, si foarte buna, si foarte proasta. Buna datorita faptului ca poate avea un rol hotarator in suspendarea lui Basescu si are sprijinul informal al altor partide pentru a ramane la putere pana in 2008, chiar si in eventualitatea ca democratii sa se retraga de la guvernare. Fata intunecata a starii actuale de lucruri este ca, in cazul incheierii oficiale a mariajului cu PD, PNL va ramane un partid cu o pondere electorala de doua ori mai mica decat a fostilor aliati. Asta in conditiile in care, la momentul in care s-a constituit Alianta, PNL era locomotiva de care Basescu atasase vagonul-restaurant al PD. Acesta este un fapt suficient de greu incat sa contrabalanseze probabilitatea destul de mare ca alegerile din 2008 sa-l gaseasca pe Tariceanu tot premier. Visul acestuia are sanse mari sa fie dus la indeplinire, incat PNL pare dispus sa-si asume o parte a agendei politice a partidelor din opozitie. In plus, la auzul numelui de Basescu, liberalii au acum motive sa ranjeasca sardonic la gandul ca functia acestuia depinde de voturile lor.
Miza pare mare, dar viitorul PNL este destul de sumbru. Sa presupunem ca Alianta va fi desfiintata in curand, sub pretext oarecare. Guvernul lui Tariceanu, doar cu UDMR si PNL, va depinde de bunavointa PSD si PC, care par dispuse sa le-o acorde. In acest caz, democratii, dupa un probabil recul in sondaje, vor deveni principalul partid de opozitie asumandu-si integral retorica prezidentiala privitoare la grupurile de interese. Cum demiterea lui Basescu prin referendum este putin probabila, partidul prezidential din opozitie va beneficia tocmai de relegitimarea presedintelui. Nemaitrebuind sa menajeze susceptibilitatile liberalilor, PD va avea mana libera sa absoarba partidul lui Stolojan, fuziune care ii va aduce cateva procente bune. Astfel ca la alegerile parlamentare din 2008, Boc si compania au motive sa spere ca vor obtine un scor de 30% sau mai mult. Mai ales ca, in calitate de partid de opozitie ar putea sa atraga simpatia acelui segment de electorat care prefera sa voteze Alianta ca intreg, in caz contrar abtinandu-se de la vot.
In linii mari, este scenariul pe care l-a promovat si Valeriu Stoica, cu un partid mare de centru-dreapta, afiliat la PPE. In schimb, liberalii vor avea rezervata aproape in totalitate exercitarea guvernarii cu inevitabilele inconveniente si compromisuri pentru un Executiv minoritar. In lipsa unui program coerent care sa fie respectat cu rigurozitate si a negocierilor repetate cu ceilalti actori politici pentru fiecare lege, PNL risca sa devina neatractiv astfel incat sa nu mai obtina un scor mai mare in alegeri decat cel oferit de ponderea bazinului electoral traditional, undeva intre 5 si 15%. Orientarea recenta catre partide minuscule precum PNTCD sau Actiunea Populara este total lipsita de perspective, aceeasi greseala facand-o si taranistii in 2000 care au preferat sa se ingroape, sub titulatura CDR 2000, alaturi de partide-fantoma, in loc sa candideze singuri. In mod cert ar fi intrat in Parlament.
In 2008 ar fi sanse destul de mari ca principalii protagonisti ai campaniei electorale sa fie PSD si PD. PNL ar deveni un fel de chibit de pe margine al bataliei dintre doua partide-mamut. Rolul liberalilor si al UDMR va deveni important de-abia in perioada imediat urmatoare alegerilor cand vor fi curtati pentru consituirea unei majoritati. Adica PNL risca sa devina o minge de ping-pong intre democrati si social-democrati, un fel de "solutie imorala" perpetua folosita pentru obtinerea celor 51%. Experimentul mental facut duce la concluzia ca PNL risca sa aiba soarta celorlalte partide liberale din Europa, partide-pivot intre dreapta si stanga, folosite in functie de nevoile celor mai puternici decat ei. Unii ar putea spune ca nu este nimic rau pentru PNL sa fie un partid mic si vioi, cooptat la guvernare in mod regulat, un fel de UDMR romanesc. Insa cei care se iluzioneaza ca PSD si PD vor sta la mana PNL pentru formarea Guvernului se insala. Pozitia de pivot pare sigura, dar blocheaza totodata un posibil reviriment. Apoi un consens intre PSD si PD pentru introducerea votului uninominal ar reduce PNL la insignifianta deoarece este cunoscut faptul ca acest gen de alegere favorizeaza partidele mari. Liberalii britanici stiu cel mai bine cum e sa obtii un scor electoral la urne foarte bun, dar sa pierzi mandatele in defavoarea laburistilor din cauza principiului "castigatorul ia totul".