La Realitatea TV, dl Razvan Dumitrescu a facut o emisiune speciala pe 26 ianuarie. I-a avut ca invitati pe dl Filipescu, eroul disident care a pus manifeste anticomuniste in cutiile postale, pe dl Mihai Lupoi, un personaj-cheie al evenimentelor din ‘89 despre al carui rol eu n-am o idee prea clara nici in ziua de azi, dar si pe dl Petre Roman si pe dl Duban, pionierul favorit al regimului. Au fost citeva interventii interesante. Dl Duban nu-si mai amintea nici o poezie inchinata „iubitului parinte" (eu cred ca le viseaza inca), dl Roman a rememorat anecdotic intimplari absurde din economia socialista si, ceva foarte special, un fost tovaras, nepotul secretarului general al PCR, ex-sef al Securitatii din Dolj, a acordat un microinterviu direct de la Scornicesti. Omul acesta, care inspira pe vremuri spaima, nu mai exprima acum nici un strop de putere. O fraza a dlui Dumitrescu mi-a atras atentia. Domnia sa a zis ca, „daca ar fi trait, Ceausescu ar fi implinit 89 de ani". Substratul acestei ipoteze m-a frapat cumva. Fireste, dl Dumitrescu n-a vrut decit sa trezeasca interesul telespectatorilor pentru emisiune, dar pentru mine fraza asta a sunat ca dangatul unui clopot care anunta o istorie alternativa. Nimeni nu stie cind ar fi murit Ceausescu daca n-ar fi fost executat in ‘89 - poate ca n-ar fi implinit niciodata 89 de ani - , dar simpla idee ca el ar fi putut trai si astazi imi provoaca emotii. Adesea imi trec prin minte, ca un stol de pasari cenusii, necazurile pe care le-as fi indurat daca Ceausescu nu murea la timp. Un astfel de exercitiu de imaginatie cred ca merita facut de fiecare din cind in cind. E, intr-un fel, un antrenament democratic, o sursa de optimism cotidian si un antidepresiv eficient.