Eventualii candidati la functia de parlamentar european trebuie dezbracati fara pudoare in viitoarea campanie electorala. Ca nu cumva prostia si impostura sa mai puna o haina peste bubele lor hidoase.

Invaluiti in mantia imposturii si a votului pe liste, o serie de indivizi au reusit sa se furiseze in Parlament, desi competenta lor in ceea ce priveste politica este la fel de vizibila precum dungile negre de pe blana ursilor polari. Este un fapt dovedit. Dar cind impostura si nesimtirea isi dau mina, ele pot reproduce uneori ceea ce natura ar clasifica drept o aberatie genetica. Cu visuri de marire insurubate in creier de chibiti, cu gindul la niscaiva lefuri sensibil mai mari si cu o denumire de prestigiu alaturata numelui lor, pe care altfel nimeni nu l-ar fi scos din mlastina mediocritatii, astfel de oameni s-ar putea sa aiba revelatia faptului ca le-ar sta mult mai bine in Parlamentul European. Adica exact in institutia care reprezinta interesele statelor membre in cadrul Uniunii Europene si trebuie sa pondereze actiunile Comisiei, ce are in vedere interesul exclusiv al Uniunii ca organizatie institutionala de sine statatoare.

Dar cum pentru aceasta specie pestrita de caractere titlurile valoreaza mai mult decit atributiile si obligatiile la care ii obliga statutul astfel obtinut, e usor de inchipuit ca nu se va fi gindit atit de departe in ceea ce priveste ipoteticul ei viitor loc de munca. Se naste astfel dureroasa intrebare: ĄCe e de facut?". Ca nu ii poti impiedica sa participe la alegeri sub sigla prostiei absolute. Si nici nu ii poti obliga pe cei oropsiti mintal sa nu ii voteze. Raspunsul sta tot in aceleasi prevederi democratice. Dar ca element- surpriza ce ar putea asigura succesul normalitatii, mai este necesara o solidarizare a oamenilor din presa care nu au trecut la un regim de limbi aplicate sistematic unde si cui are nevoie de un asemenea tratament. Mai exact, pentru cei care vor dori sa devina parlamentari europeni, reporterii ar trebui sa le puna in timpul campaniei intrebari doar in limbi straine. Engleza, franceza, ca sa nu ii sperie cu cine stie ce dihonie de germana sau italiana. Iar bilbele izvorite pe post de raspunsuri sa fie transcrise exact. Cu virgule, cu puncte ce arata suspensia gindirii. Cu eventualele injuraturi miriite ca repros. Iar cind candidatii vor veni cu scuza translatorilor, trebuie sa le fie amintita o cutuma a politicii internationale, care spune ca, de obicei, comunicarea este mult mai eficienta cind se face intre patru ochi. Ca sa nu i se para ciudata situatia in care, pe holurile Parlamentului, un europarlamentar din Anglia, de exemplu, ar vrea sa il intrebe ceva in ideea ca mai toata lumea de la acest nivel al Europei stie mai mult decit o bruma de cuvinte englezesti spurcate cu accent rusesc. Acest tip de candidat roman trebuie facut de rusine, ironizat si legat la stilpul infamiei politice. Jos textila! Fara mantia imposturii, sa isi arate trupul hidos mincat de ciuma parvenirii.