Supravietuitorii unei catastrofe metabolice - insuficienta renala cronica - isi cumpara la mica publicitate citiva ani de viata de la cei care abia mai sufla cind ii stringe saracia de git. Rinichii pentru transplant se vind si se cumpara in Romania ca piesele de schimb la tirgul de masini. Ardelenii isi vind carnea mai scump decit oltenii si regatenii.

85% dintre donatorii de rinichi din Romania sint vii, a citit Consiliul Europei in statisticile primite din tara. Entuziasmat de o asa febra a generozitatii, nemaivazuta pe intreaga planeta Pamint, care e in criza de organe de la inventarea transplantului incoace, Consiliul Europei a rugat Agentia Nationala de Transplant sa-i dezvaluie cum se face ca romanii isi dau rinichii precum nemtii hainele la second-hand, sa-i poarte si altii care n-au. Victor Zota, directorul Agentiei de Transplant, prefera sa incarce cu aceasta glorie constiinta civica de peste Prut: „Eee, mi se pare ca in Republica Moldova cota e de 100% donatori vii!". Nu admite ca acesta ar fi un indicator excelent pentru traficul de organe si invoca precedentul britanic in apararea sufletului de turta dulce al romanilor: „Sa stiti ca primul caz de vinzare de organe online, dovedit si condamnat in justitie, a fost intre o cetateanca din Anglia si un american, nu cineva din Europa de Est, da? 50.000 de dolari era suma!".

Tranzactiile cu rinichi, pedepsite cu inchisoarea

Paginile de mica publicitate decripteaza entuziasmul donatorului roman si te tin la curent cu mercurialul rinichiul sanatos pe piata neagra, desi vinzarea sau cumpararea se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 7 ani. „E organul cel mai cautat si cel mai usor de donat, ca sint doi si poti sa traiesti normal dupa aceea. Cei care fac asta nu-si asuma decit riscurile oricarei operatii", explica dr. Zota de ce rinichiul, spre deosebire de alte organe, se vinde cel mai bine. Cum listele de asteptare la centrele de transplant au sute de nume inscrise si trebuie sa astepti cu sufletul la gura sa se aseze un semen de-al tau de-a dreapta Domnului, ca sa poti spera la un rinichi nou, cei care au primit de la doctor diagnosticul de insuficienta renala cronica string toti banii din familie si pornesc in cautarea unui donator.

Dializa scade sansele unui transplant

Profesorul dr. Ionel Sinescu, directorul Clinicii gigant de Urologie Fundeni din Bucuresti, centru de excelenta europeana in aceasta specialitate, intelege de ce pentru un bolnav dializa inseamna trecerea in invaliditate, mai mult, o descrie ca pe un loz catre eternitate: „Dializa epureaza de toxine singele, dar nu poate epura decit 12% din cit face un rinichi normal. Dar, cum rinichiul e si cea mai complexa glanda cu secretie interna, se poate spune pe buna dreptate ca insuficienta renala cronica este cea mai mare catastrofa metabolica a organismului: cade cu totul! Dializa este o metoda de a te tine in viata, dar, din pacate, are o rata de mortalitate de 10% pe an".

Si daca ar fi doar atit, dar dializa poate fi si caraus de nadejde pentru virusi care te baga lintolit in biserica. „Bolnavii se pot contamina cu HIV, hepatita A, B, C, devin anemici in ultimul grad, li se modifica vasele si fac infarcte sau accidente cerebrale. Nu mai poti lucra, devii o povara pentru familie", trece in revista prof. dr. Sinescu latura catastrofica a dializei si adauga ca cea mai eficienta metoda de tratament al insuficientei renale cronice e transplantul. Cu cit dializa dureaza mai mult, din cauza transfuziilor repetate cresc si nesansele ca organismul sa se imunizeze aproape total impotriva primirii unui organ strain si, chiar daca-l primesti vreodata, organismul sa nu mai vrea cu nici un chip sa-l accepte. Paradoxal, cei cu sistemul imunitar cel mai bun au si cele mai mari probleme la transplant.

Banii de pe rinichi inmoaie inima socrilor

Marcel din Bucuresti vrea pentru rinichiul lui 7.000 de euro, fara tocmeala. Si-a pus anuntul pe un singur site si a ramas inca cu rinichiul din cauza concurentei, care sta gramada pe mai multe site-uri odata: „Sa-mi vind rinichiul a fost o sclipire de moment pe care urmeaza s-o dezvolt. Gindul meu e ferm, numai sa gasesc cui sa-l vind. Teama e prea putin spus, mi-e cu adevarat frica!".

Marco abia si-a luat nevasta, are salariu de cinci milioane si, cu banii pe care o sa-i ia pe rinichi, 8.000 de euro, vrea sa faca impresie la parintii ei, care nu vor sa auda de el. „Mi-e frica doar sa nu iau teapa la bani, cum am mai auzit de la altii!", isi promite el sa fie cu ochii in patru. Dan din Timisoara si-a gasit deja client serios la Bucuresti, unde vine in citeva zile sa faca testele de compatibilitate. Avea client si in Timisoara, dar de doua luni il amina ca nu reuseste sa stringa toti banii: 7.000 de euro. Si-a calculat toti pasii pina la nasterea copilului: „Sotia e insarcinata, trebuie sa le ofer si eu un viitor! Ce sa fac cu sase milioane salariu? Nu vin la analize pe banii mei, plateste clientul transportul si cazarea, si, daca ne potrivim, facem hirtie la notar cu avans 50% inainte de operatie si 50 cu garantie, sa ramina intr-un cont pina dupa". Ii da curaj pentru operatie „un accident foarte urit de circulatie" din care si-a revenit foarte repede. Si Mihai din Deva a batut deja palma pentru rinichiul lui, 15.000 de euro, dar e gata sa scoata mai mult pe el, ca o data il da: „Ce inseamna la dumneavoastra oferta? Cu cit dati mai mult?".

Vinatoare de rinichi cu ultimele puteri

Paula Micsunescu nu face parte dintre colegii ei dializati care asteapta sa moara. „Inca nu sint muribunda, sint o fiinta energica, zimbitoare!", isi face ea profilul ca o companie care se va salva de la faliment, numai de-ar gasi odata canditatul potrivit pentru postul-cheie. Pina acum, si-a pus sperantele in multi, dupa care a alergat prin toata tara. Multi au sunat-o, cereau 14-16.000 pe rinichi, dar o sa-si vinda casa ca sa-l poata cumpara si nu-si permite sa dea atita pe el, mai ales ca si fiica ei o sa aiba nevoie in citiva ani de unul. „Cu primul pe care l-am gasit, daduse un anunt in ziar, n-am putut sa merg la analize ca n-avea asigurarile sociale platite. Mi-a zis sa-i dau lui banii, vreun milion, ca si le plateste el, sa nu stau cu el la coada, ca ma simt rau, si sa ne intilnim a doua zi. Am stat din politete cu el sa luam chitanta. Si pentru ca nu i-am dat banii in mina, a doua zi n-a mai aparut!". Dupa trei luni, un prieten o cheama ca i-a gasit un donator. Cind ajunge la locul de intilnire, peste cine da cu ochii? „Era pocitania! Cu asta se ocupa! Dadea anuntul cu rinichiul si ciupea de la fiecare cit putea! Am vrut sa-i dau doua picioare in fund «Dle, iti bati joc de suferinta mea?!»". Cu un afis lipit intr-o zona in care oamenii isi pierdusera casele la inundatii, si-a gasit un altul. „Asta voia sa plece in Italia la munca si nu avea bani. Mi-a cerut doar 3.000 de euro. I-am platit casa si masa, am mers cu el la Cluj, la analize, am zis la comisie ca e sotul meu, ne-am potrivit! N-a mai avut rabdare sa facem transplantul si a plecat in Italia. Pacat! Era el betiv si fumator, dar avea suflet bun!", a sters-o cu rinichiul potrivit fostul inundat.

Politia nu sta sa citeasca anunturi

Si totusi, vazind atitea anunturi de vinzare si cumparare in paginile de mica publicitate, directorul Agentiei de Transplant, dr. Zota, a intrebat la Politie, la Directia de Crima Organizata: „Dom’le, dar chiar asa, n-ati prins pe nici unul? Nu mi-au raspuns nimic!", ridica el din umeri si pentru politisti. Subcomisarul Spiru Barbuceanu sustine ca „in viziunea legislatiei nu exista trafic de organe in Romania". „Probabil ca se dau bani intre rude, prieteni… Nu exista o piata de organe, poate vi se pare dumneavoastra!", ne sugereaza el mai mult contact cu realitatea.

Dr. Zota crede ca are solutia perfecta pentru a scapa Romania de tranzactiile cu rinichi de pe piata neagra. Introducerea acordului prezumat de donare de la cei aflati in moarte cerebrala, care prevede ca, daca omul nu si-a exprimat in timpul vietii dezacordul pentru prelevarea de organe, se subintelege ca e de acord. „La noi functioneaza acordul informat, ceea ce inseamna ca familia trebuie sa-si dea acordul pentru donare, ceea ce e o nenorocire! Cind eu ii spun «Uite, domn’e, ruda dumneavoastra e decedata» si-l pun sa scrie cu mina lui, cu serie si numar de buletin, cu ce este de acord sa prelevam, e inuman! Nu mai exista acest tip de acord in nici o tara!", se plinge cu glas tunator dr. Zota. Da ca exemplu Spania, care are un cult national pentru donare. „Acolo e industrie. Se ajunge la situatia in care ii ia aluia toate organele, toate tesuturile, toate oasele, ii da saracului o punga de un leu ca sa mai aiba ce duce….", viseaza la un asemenea spirit civic si in Romania dr. Zota.

Nu sint bani pentru mai multe transplanturi

Profesorul Sinescu, seful Clinicii de Urologie si Transplant din Spitalul Fundeni, nici nu vrea sa auda de solutia lui Zota. „In unele tari europene e asa, dar in acele tari legea e lege, nu se minte, nu se fura, nu incalca nimic si credibilitatea e totala! Or, sa incerci sa introduci acest tip de acord acum in Romania….", nici nu vrea sa se gindeasca la ce s-ar putea intimpla prof. Sinescu. Numai anul trecut, clinica de Urologie si Transplant din Cluj, condusa de profesorul Lucan, a fost implicata intr-un scandal de trafic de organe.

80% dintre familiile celor care ajung in moarte cerebrala sint de acord cu donarea, spune profesorul Sinescu. „Toata problema e cum le spui, ca daca le spui brutal si doamne fereste! baiatul meu a plecat bine sanatos azi-dimineata de acasa si acum e in moarte cerebrala si tu vii si tipi dupa mine ca vrei sa-i iei si organele, iti crap capul!". Oricum, spune profesorul Sinescu, daca Romania ar adopta acordul prezumat, numarul de transplanturi n-ar creste: „Anul trecut ni s-a spus foarte clar ca vor fi finantate 250 de transplanturi. Am facut kilometri intregi de rapoarte si hirtii catre Casa de Asigurari de Sanatate si Ministerul Sanatatii si tot nu ni s-au dat banii alocati prin buget! Nu ne raspund la telefon, nu ne raspund la intrebari si, in conditiile astea, vin eu, mai catolic decit Papa, si-ti iau organul ca sa fii si spovedit! Ce sa fac cu el?".

Profesorul Sinescu mai are o curiozitate. Care sint rezultatele transplatului in Romania. „Puteti sa-mi spuneti citi bolnavi cu transplant de ficat traiesc in Romania? Citi bolnavi transplantati de rinichi traiesc bine mersi? Citi dintre bolnavii transplantati de rinichi la Bucuresti traiesc si citi traiesc dintre cei transplantati la Cluj? Care e media de viata intre cei operati la Bucuresti si cei la Cluj? Ca daca esti fanfaron, ai si bani si apari toata ziua la televizor cu ce premiere medicale ai facut tu, dar bolnavul iti moare dupa aceea… Stie cineva rezultatele? Sa vedem daca e un act medical eficient, pe care merita sa-l finantez!". Profesorul Sinescu isi justifica numarul mare de intrebari: „Iertati-ma, dar, cind un om te vede imbracat in alb, isi pune toate sperantele in tine!".

Traficantii de organe, la coada la consultatii Ion Dumitrescu a fost norocos si si-a cumparat repede rinichiul, fara de care era mai mult mort decit viu. „Am pus anuntul pe Internet si intr-un ziar «Caut donator de rinichi serios, gr. A II, Rh pozitiv, ofer garantii bancare deosebite, nr. tel….»". Face o pauza lunga si continua: „Ma sunau oameni din toata tara. Unii disperati. Si acum ma mai suna, desi am scos anuntul. Preturile variaza, de la 5.000 de euro la cei care vin din zonele mai sarace, la peste 10-12.000 de euro la cineva din Transilvania. Eram dispus sa dau oricit", isi fringe cuvintele intre dinti Ion Dumitrescu. Mai fumeaza o tigara, sa prinda curaj sa-si aminteasca. „Prin clinici si spitale, purtat de problema mea, am dat si de celebrii intermediari in traficul de organe. «Baietii» care stau pe holuri, de obicei la etajul cu transplanturile. Au un limbaj al lor, urmaresc oamenii, isi cauta clientii din ochi. Se duc la consultatii, unde stau oamenii la coada amariti, ingrijorati". Totusi, spune ca n-a vrut, de frica, sa aiba de-a face cu ei. „M-a sunat un jupin si mi-a spus ca ma poate duce la baza de organe, ca sint doua baze de date in Bucuresti. Tipul era din Bucuresti. Daca acceptam varianta lui urma sa negociem tariful. 5-8.000 de euro rinichiul plus accesul la baza cu posibilii donatori. Din fericire, nu a mai fost nevoie sa apelez la el", se cutremura Ion Dumitrescu. Si-a gasit alt donator, testele de compatibilitate au iesit bine, au semnat amindoi actele de „donatie voluntara". Oficial. „Nu vreau sa vorbesc de lucruri care le-ar putea face rau oamenilor care mie mi-au facut bine. Am facut operatia, acum mi-e bine. Nu stiu cit ma va tine acest rinichi, dar stiu ca, decit sa ajung iar la dializa, mai bine imi fac alt transplant. O iau de la capat cu anunturile, platesc oricit si il fac", nu are de ales Ion Dumitrescu. Altfel, din cauza dializei, de la care ii era foarte rau, isi va pierde serviciul si cu copiii ce face?

Exemplul Iranului Iranul a legalizat vinzarea rinichilor pentru transplant, iar listele de asteptare au disparut. O organizatie oficiala a pacientilor supravegheaza tranzactiile cu organe si conditiile de efectuare a prelevarii rinichilor. Fiecare donator primeste intre 2.000 si 4.000 de dolari. Argumentul principal al legalizarii a fost faptul ca exista deja o piata legala a organelor prelevate de la persoanele decedate, iar ea aduce cistiguri de milioane de dolari. Legalizarea comertului cu organe nu face decit sa previna riscul ridicat al infectiilor postoperatorii ale donatorilor si al contractarii frecvente a unor boli precum SIDA sau hepatita, in cazul celor care primesc organele. Donatorii pot beneficia de asistenta medicala gratuita, ca o modalitate de plata pentru organele donate, constatindu-se chiar ca un om cu un singur rinichi, dar atent monitorizat medical, traieste mai mult decit unul perfect sanatos. Singurii care au de pierdut in acest caz sint doar traficantii. (R.C.)

„Mi-a oferit un transplant numai sa tac!" Sotul Mariei Visan din comuna Bereasca are o vechime miraculoasa de 12 ani in dializa, care i-a adus de citiva ani pe cap si hepatita C. Maria a frecat sase luni in Italia sa stringa bani sa-i cumpere sotului ei un rinichi bun. S-a intors acasa doar cu 2.000 de euro. „Nu-i mai puteam lasa singuri pe sot si pe copil. Sotul e de sapte ani pe lista de transplant si singura sansa e sa cumparam. Citi colegi are sotul la dializa si nu si-au luat! Cu 250 de milioane, cu 150, fiecare cum a gasit." A dat si ea anunt, dar mina ei de bani nu vrea s-o stringa nimeni: „M-a sunat cineva de prin jurul Ploiestiului, care-si vinduse rinichiul cu 18.000 de euro, si mi-a zis ca nasa lui vrea sa si-l vinda cu 12.000. Sint persoana simpla, cu servici, de unde?", o tin citeva mii de euro cu bratele incrucisate pe Maria Visan.

Si Alexandru din Cluj, de zece ani pe dializa, ca are bani doar de medicamente, nu si de un rinichi sanatos, si-a descoperit anul trecut, pentru inceput, hepatita B. „Mi-au zis la Infectioase ca e posibil s-o fi luat la dializa. Am scapat de ea cu tratament, dar imediat mi-am facut analizele si aveam hepatita C. Asta nu se mai vindeca!", s-a mai trezit Alexandru cu o inca boala incurabila. „In 2004, medicii de la centrul de dializa din Cluj stiau ce stiam si noi, ca erau 33 de cazuri de oameni imbolnaviti cu hepatita B si C la dializa. Anul trecut erau 96! M-am dus la profesoru’ si i-am zis ca nu mai pot sa tac, ca eu n-am venit la spital sa ma imbolnavesc, ci sa ma tratez. Mi-a oferit un transplant numai sa tac!", e amarit Alexandru. A dat in judecata Spitalul Judetean Cluj – Centrul de Dializa, Directia de Sanatate Publica (DSP) si clinica privata Nefromed, care a preluat o parte dintre dializati si, spune Alexandru, are aceeasi doctori. Jurista DSP Cluj a luat-o la fuga pe hol cind am incercat sa stam de vorba cu ea.