Rodica sau Monica? In doua postari

Cine ar fi masochistul care s-o prefere pe mereu obedienta Culcer drei Monica Ghiurco?! Comparati-le numai fotografiile de la acest articol si veti intelege de ce o fata tinara, frumoasa si inteligenta a fost preferata dlui Tariceanu - si ar fi sigur si preferata voastra, dragi barbati de pe forum, daca ati avea voie sa va exprimati liber opiniile. Asa ca ma astept sa va citesc laudele mincinoase pentru searbada si mult prea fanata Culcer, doar pentru ca-i fana-base, ca si voi, in timp ce ati visa la frumoasa Monica. Vise placute!

francisca

„Draga" francisca, daca vreau sa vad fete frumoase, stiu eu pe ce canal sa dau. Daca vreau un interviu serios, o prefer pe madam Culcer. Nu stiu prin ce rationament ai catalogat-o pe madam Culcer ca e „obedienta", poate ne impartasesti si noua, fata de cine, cum, cind...

u.n.contribuabil

Romanii sint imuni la doctrine

A face politica necesita o stofa prea aspra, o scrobeala care nu prinde deloc pe tesatura romaneasca. E ca si cum ai vrea sa apretezi matasea - oricum ai face-o, nu poate iesi decit prost. Politica presupune asumarea unei masti si a unui rol jucat bine.

Insa pentru noi, jocul de teatru e insasi viata, asa incit a cere actorilor sa interpreteze bine un rol de actor e o nebunie. Teatrul nu se poate juca pe sine fara a risca sa exhibe cele mai naucitoare murdarii care colcaie in vintrele sale. E adevarat ca doctrinele nu ne vin deloc bine si ca, neputindu-le crea noi insine, ne straduim prea ades sa sarim pe saua doctrinei celei mai la-ndemina, dind astfel, implicit - aproape natural, fara sa vrem -, friu liber oportunismelor.

Spre deosebire de cei care cred in doctrine, noi sintem deja imunizati la ele. Nu stiu cum ar mai putea fi vreodata, pe acest pamint, inghitita, cu buna stiinta, o „doctrina". Inclin sa cred ca cincizeci de ani de vaccinare ideologica au fost suficienti pentru a tine departe de noi pestilenta unor crezuri artificiale, unde se incadreaza si doctrinele. La fel cum teologia falsifica sentimentul religios, disecindu-l si desacralizindu-l fara jena, tot asa si doctrinele politice reprezinta o masluire a politicului.

Intr-adevar, doctrina nu este nici pe departe problema politicii, iar asta dintr-un motiv foarte simplu. In politica, scopul e singurul mijloc posibil, intrucit miza e insasi puterea. Or, nu poti cuceri puterea propunindu-ti s-o cuceresti, ci numai lasindu-te purtat de ea, dus in voia ei. Cu alte cuvinte, nici o doctrina nu este mijloc, ci scop. Doctrina este voalul politicii, masca trasa pe o fata-fara-de-chip, intr-un bal mascat in care mastile, nu oamenii, sint participantii. De aceea la romani politica e asa un circ.

Noi ne miscam mult prea liber, prea dezinvolt pentru a putea ascunde secrete si a face jocuri de culise. Viata noastra este, ea insasi, o afacere de culise. Pe noi, lumina rampei ne nauceste si ne face sa alergam, bezmetici, dupa himere. Cine stie, poate ca Platon s-a inselat. Sau poate n-am inteles noi ce-a vrut el sa spuna. Parca tot in pestera era mai bine. Umbrele aruncate pe pereti sint tot ce avem de fapt, iar soarele e o iluzie. Iluzia ca exista o lume „reala". Lumea reala, daca exista, nu poate fi in nici un caz atinsa sau, cu atit mai putin, facuta captiva.

Integralgrid