La moartea unui sfant

In iarna lui 1954, un strigat de disperare s-a facut auzit din mijlocul celor multi: "Ajutor, prieteni, in aceasta noapte o femeie a murit de frig!". Era glasul tanarului - pe atunci - abate Pierre, a carui viata a fost consacrata semenilor sai, celor mai saraci, celor uitati, celor dezmosteniti de soarta. Din acea cumplita iarna a anului 1954, oamenii politici au fost nevoiti sa accepte printre prioritatile lor problema locuintelor pentru saraci, iar figura inconfundabila a abatelui Pierre, votat an dupa an "personalitatea preferata a francezilor" s-a aflat in inima acestui razboi. Incomod pentru Biserica pentru ca a aparat tot ceea ce este uman impotriva dogmelor inflexibile - casatoria preotilor, accesul femeilor in randul slujitorilor Bisericii, utilizarea mijloacelor de protectie impotriva raspandirii SIDA, acceptarea homosexualitatii - abatele Pierre si-a urmat intotdeauna constiinta, iar Biserica s-ar putea declara infranta in fata acestei personalitati iesite din comun. In ziua in care abatele s-a stins din viata, la 94 de ani, credinciosii i-au cerut beatificarea. A plecat cu sufletul impacat, pentru ca dreptul la locuinta va fi inscris in Constitutie, asa cum este inscris dreptul la educatie si accesul la ingrijirea medicala. Decizia a fost luata in urma cu cateva zile in Consiliul de Ministri.
In ceea ce priveste retragerea lui Nicolas Hulot din cursa prezidentiala, evenimentul era previzibil, desi nu inconturnabil. Celebrul ecologist amenintase cu o candidatura, iar politicienii s-au speriat cu adevarat pentru ca o majoritate covarsitoare a francezilor dorea aceasta candidatura, chiar daca, probabil, nu l-ar fi condus pe Nicolas Hulot pana la Elysee. Nicolas Hulot nu este interesat de culoarele puterii, dar este extrem de furios impotriva unor responsabili "iresponsabili" care stau cu mainile in san in fata degradarii iremediabile a planetei. Iar atasamentul evident al francezilor fata de ideile sale i-a speriat pe "greii" din cursa prezidentiala, pentru care o eventuala candidatura a lui Hulot ar fi reprezentat o adevarata amenintare. Ecologistul a reusit sa-si impuna ideile in programele electorale ale principalilor candidati, care au semnat "pactul ecologist" pe care l-a propus. Misiune indeplinita!
Aceste doua evenimente au trecut complet neobservate in Romania. Poate pentru ca nu ne ating in mod direct, sau pur si simplu pentru ca acest gen de probleme nu se afla pe agenda Romaniei. Romania nu se preocupa de saracii ei si nici de degradarea planetei. Sunt chestiuni care nu intereseaza prea tare nici Cotrocenii, nici Palatul Victoria. Pe agenda clasei politice nu se regaseste nici una din dezbaterile esentiale. Invatamantul si sanatatea se zbat, sugrumate, in conditii demne de Africa coloniala, in timp ce actualitatea romaneasca se invarte de doua saptamani in jurul biletelului roz. Scolarii ingheata in clase iar bolnavii sunt cazati cate trei in doua paturi in timp ce presedintele si primul ministru se dau in gat unul pe altul, preocupati de singura lor bunastare. Nimeni nu varsa lacrimi pentru cei care dorm in canale, lacrimile sunt rezervate camerelor de luat vederi, in direct, la ora de maxima audienta, pentru smenurile politice.
Mai grav este ca in fata ipocriziei legiunilor politice, nu se ridica nici un abate Pierre, nici un Nicolas Hulot. "Oamenii de bine" nu se amesteca in mizeria politicii romanesti. "Oamenii de bine" din Romania stau cu mainile in san.

---

Despre autor: