„Izolat in Romania", reportaje cu romanii care locuiesc izolat, in natura, acum, in secolul vitezei si Europei unite. Dupa 12 emisiuni in care a avut sonor perfect prin salbaticie, in Bucuresti, in emisiunea de final, a avut sunet prost, conform directorului TVR.

Ideea

Intii a fost pur si simplu un drum. Am aflat ca la capatul unei poteci stau si zi si noapte, si iarna, si vara, fara magazin, medic sau scoala, o mina de oameni. La inceput subiectiv m-am indragostit de oamenii de la capatul potecii. Ii indrageam pentru efortul ca eu am reusit sa urc muntele pina la ei, sa ii gasesc. Am depus proiectul si am cistigat.

Cum e „izolata in Timisoara"?

Mi-e bine acum la TVR Timisoara. Pentru ca am reusit sa filmez in toata tara, plecind de aici. Am doi prieteni cu care am impartit proiectul - Marius Danci, imagine, si Constantin Buta, montaj. Fara ei nu puteam. Cred ca o parte din mine s-a izolat de mine. Sa fie partea indragostita de cei de sus, care se cearta cu ce stiam eu pina acum ca trebuie sa fiu… Si cred ca imi doresc ca, de acum incolo, sa fiu „izolata", macar in anumite clipe, cind in jur oamenii sint mai putin buni, mai obositi, mai fara timp pentru ce e esential in timpul de pe Pamint...

Personajele

Luam harta in fata, cautam localitati in munte si dadeam telefoane. Au fost sute de telefoane. Nu am avut niciodata prospectie. Deci poteca o urcam pentru prima oara, nu stiam ce voi gasi la capat. De la o casa la alta ne lua cite o ora, mers pe jos. In trei zile si cu distante atit de mari intre case, eram practic la mina intimplarii. Asa am cunoscut-o pe Ioana, 96 de ani, din Ciosa. Intrebarea ei si azi ma urmareste: „De ce semeni griu si nu rasare? Dumnezeu vrea… cind vrea".

Cum arata televiziunea?

Exact asa cum a fost pentru mine in 2006. Cu telespectatori sensibili si intelepti, care mi-au adus audiente mari, desi le ofeream filme documentare. Si nu divertisment! Iar cea mai mare idee a mea e sa scriu o poveste mare, un fel de roman, in care sa surprind ce am lasat pe dinafara in filmele mele.

Media din Timisoara

Marele avantaj al acestui an a fost ca am plecat mult. Am stat mult pe munti fara semnal la telefon. Deci, te rog, nu imi strica vraja!

Directorul TVR a reclamat sunetul prost al emisiunii din Bucuresti. De ce sunetul a fost bun pe munti, si in Capitala, nu?

Casa mea e TVR Timisoara. Acolo raspund de sunet. De cele 12 episoade care au facut audienta. De oamenii pe care i-am gasit. Am venit cu ei in Bucuresti, sa nu se simta singuri, si sa moderez, sa ii fac sa aiba mai putine emotii. Si nu au avut deloc. Cum s-au descurcat la hotel, cum ma cautau la 5 dimineata ca au febra si le trebuie medicamente, cum or sa isi duca acasa televizoarele, cum sa isi anunte familiile ca sint la „Surprize, surprize…", cum nu ii lasa in tren cu televizoarele primite cadou... Cam asta pot povesti eu din zilele de la Bucuresti. Imi asum potecile, gasirea lor, cele 12 episoade. Asa ca intreaba-ma doar de cele 12 episoade „Izolati in Romania".