Condamnarile Romaniei la CEDO in problema cetatenilor straini declarati indezirabili sunt consecintele legislatiei care nu corespunde exigentelor europene, fiind necesare modificari in acest sens. Procurorul Catalin Popescu, de la Curtea de Apel Bucuresti, a declarat ca situatiile in care Romania a fost condamnata la CEDO pe problema cetatenilor straini declarati indezirabili ar trebui sa-i determine pe cei care au posibilitatea sa intervina pentru modificari legislative sa faca acest lucru. Acesta a dat exemplu cauza Lupsa impotriva Romaniei. In acest proces, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a constatat incalcarea garantiilor procesuale ale unui sarb.
Lupsa castiga, Romania este condamnata
In 8 iunie 2006, un sarb - expulzat din Romania pentru ca era suspectat ca pune la cale fapte care atentau la siguranta nationala - a castigat procesul intentat statului roman la Curtea Europeana, care a decis ca i-a fost incalcat dreptul la respectarea vietii private si de familie. Lupsa, cetatean sarb-muntenegrean, care avea familie si statea din 1989 in Romania, a reclamat la CEDO incalcarea drepturilor sale prin faptul ca a fost expulzat, cazul sau constituind o premiera pentru Romania. CEDO a constatat in cauza Lupsa impotriva Romaniei incalcarea articolului 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, care garanteaza dreptul la un respectarea vietii private si de familie, precum si a articolului 1 din Protocolul 7 aditional la Conventie care se refera la garantiile procedurale in cazul expulzarii strainilor.
Dreptul la viata privata incalcat
In august 2003, reclamantul - stabilit pe teritoriul Romaniei din anul 1989, avand un copil minor - a fost declarat indezirabil printr-o ordonanta a procurorului, interzicandu-i-se, in acelasi timp, dreptul de sedere pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de zece ani, pe motiv ca existau informatii si indicii temeinice ca acesta desfasura activitati de natura a pune in pericol siguranta nationala. Curtea de la Strasbourg a stabilit ca aceasta masura a reprezentat o ingerinta in dreptul sau la respectarea vietii private si de familie. In ceea ce priveste caracterul legal al expulzarii si al interdictiei aplicate, s-a stabilit, potrivit Mediafax, ca ordonanta de urgenta a Guvernului numarul 194/2002 care constituia temeiul expulzarii reclamantului nu ii oferea acestuia garantiile minimale necesare impiedicarii arbitrariului autoritatilor, cu atat mai mult cu cat, contrar normelor interne, ordonanta prin care a fost declarat indezirabil nu i-a fost comunicata, iar urmarirea penala nu a fost niciodata declansata. Curtea de la Strasbourg a dispus acordarea sumei de 15.000 euro cu titlu de daune morale si materiale. Curtea a acordat reclamantului si o parte din cheltuielile efectuate, in principal pentru achitarea onorariului avocatilor, in cuantum de 3000 de euro.