Cei aproape patru ani de guvernare ai maresalului Ion Antonescu continua sa focalizeze atentia cercetatorilor istoriei contemporane a Romaniei si sa provoace vii controverse. Patriot sau criminal de razboi, soldatul care a redat neamului mandria sa nationala dupa ciuntirea tarii din 1940 si a recuperat pentru o vreme Basarabia si Bucovina rapite de bolsevici, sau dictatorul care a trimis armata romana sa piara cu zecile de mii in stepele rusesti, conducatorul care s-a batut pentru binele poporului sau dar a fost nemilos cu evreimea basarabeana si bucovineana deportand-o in Transnistria, Ion Antonescu ramane inca o personalitate care se cere descifrata. Sta, in acest sens, la indemana istoricilor si cititorilor preocupati de tainele istoriei un corpus de documente de o valoare inestimabila: "Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri" in anii guvernarii lui Ion Antonescu, editate de Arhivele Nationale ale Romaniei. Aproape jumatate de secol ele au stat sub lacat. Aproape nimeni nu a avut acces la ele. Abia dupa Revolutia din decembrie 1989 cercetatorii au ajuns la aceasta comoara. Pentru ca, intr-adevar, cronicarii istoriei recente a romanilor vad in acest material arhivistic o adevarata comoara. Initiativa publicarii "Stenogramelor..." apartine profesorului Marcel-Dumitru Ciuca cel care, impreuna cu Maria Ignat, au pus in circulatie pana acum primele noua volume (perioada septembrie 1940 - decembrie 1943), urmatoarele, de fapt ultimele doua volume (X-XI), urmand sa apara pana la sfarsitul acestui an.
Daca vrei sa-l cunosti pe adevaratul Ion Antonescu, atunci nu poti face abstractie de aceste stenograme. Maresalul a condus personal majoritatea sedintelor Consiliului de Ministri, inclusiv cele ale Consiliului Economic. Prezenta foarte activa, criticand sever, propunand solutii, biciuind responsabili corupti, batjocorindu-i pe ministrii lenesi, ordonand anchete si controale inopinate, umbla personal prin tara, straduindu-se sa miste inertii si angajandu-se pretutindeni sa faca dreptate. Autocrat, imprevizibil, ameninta mereu cu plutonul de executie. Vorbea mult. Sigur n-a fost ales de Providenta sa salveze Romania si neamul. Avea cateva marote obsesive: "salvarea Romaniei", "purificarea tarii de straini", "bolsevicii rusi care au rapit Basarabia si Bucovina", "recuperarea Transilvaniei ocupata de unguri", "jidanimea care a supt tara", "necesitatea ca toata lumea sa puna umarul la victoria impotriva dusmanilor" etc. In volumul VIII, de pilda, cuprinzand perioada februarie-decembrie 1942, iata doar cateva din temele discutate de maresal in sedintele Consiliului de Ministri: Regimul Dunarii maritime, numirea functionarilor administrativi in Basarabia, statutul Transnistriei, relatiile economice romano-germane, expatrierile de evrei, evacuarea tiganilor, masuri de aparare antiaeriana, ajutorarea populatiei sinistrate in urma inundatiilor, convorbirile cu Führerul Hitler, finantarea trupelor germane din Romania, bunurile expropriate de la Elena Lupescu, amanta Regelui Carol II, sfintirea Catedralei din Chisinau, recrudescenta legionara si condamnarea ei, raporturile cu monarhia, regina Elena si regele Mihai I, situatia romanilor din Transilvania de Nord, despagubirea celor care au suferit din cauza bombardamentelor, propaganda facuta in tara pe tema infometarii populatiei ca urmare a exportului de produse facute de Guvern in Germania etc., etc.
Volumul IX cuprinde si stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri conduse de Mihai Antonescu, vice-prim-ministru. In cursul anilor de guvernare, maresalul a fost adesea bolnav, suferea de o boala misterioasa, greu de diagnosticat. La deschiderea uneia dintre sedinte, adjunctul maresalului comunica ministrilor: "Credinta mea este ca maresalul este bolnav din cauza oboselii si enervarii". Este perioada marei inclestari de armate de pe frontul Donului. Situatia se repeta si in aceeasi perioada a nului 1943 (materia volumului IX aparut zilele acestea in librarii), dupa nimicirea trupelor germane si romanesti de la Stalingrad.