Adrian Nastase incearca sa se reinventeze. Intre colectionarul de arta modest, invitatul „profesionist" in emisiuni radio-tv si publicistul de ocazie il prefer pe cel din urma.

Pe la inceputul lui decembrie, o stire ciudata isi facea loc in paginile ziarelor. Adrian Nastase isi scoate la vinzare trei tablouri din celebra sa colectie. Ca un adevarat cunoscator intr-ale comunicarii, acesta nu a lasat loc de speculatii. Nu vrea sa le vinda pentru ca ar fi ajuns in impas financiar, a tinut el sa precizeze rapid. Ca sa nu-si faca altii un titlu de glorie din descoperirea scopului real al gestului, Nastase a spus el insusi ce urmareste. Sa spulbere mitul ca apartamentul sau din Zambaccian ar fi un fel de pestera a lui Ali Baba, aratind ca ceea ce a adunat de-a lungul vremii nu valoreaza prea mult, adica in nici un caz 4 milioane de euro, cum apreciase un critic ca sa faca senzatie. Ca urmare, „Operatiunea Tablourile" a fost gindita in amanunt. Ea urma sa-i asigure vizibilitate lui Nastase pret de cel putin doua luni, adica pina la vinzarea la licitatia de la Casa „Alis". Fireste, pina la descotorosirea definitiva de cele trei pinze, Nastase nu putea sta cu mina in sin. Ici-colo mai intervine in cite-o emisiune de radio, isi mai exerseaza calitatile vocale pe la TVR, mai dezvaluie cite-o semnatura falsa pe vreunul din denunturile de la Parchet impotriva sa. Orice, numai sa nu fie dat uitarii. Si, mai ales, orice, numai sa se mai atenueze eticheta de corupt si arogant. Din pacate pentru el, din dorinta de a se apropia de „publicul" sau si de a-si demonstra sinceritatea, Adrian Nastase a devenit previzibil. Si prin asta oarecum plictisitor. De exemplu, ce credeti ca se va intimpla la licitatia de la Casa „Alis"? Va da cineva o avere pe acele tablouri? Chiar daca pretul lor de pornire este cel mai mare la aceasta licitatie, ele nu-l vor imbogati pe Nastase. Le va vinde, foarte probabil, la preturi mai mici de zece mii de euro si mai mici cu citeva mii fata de preturile cu care le-ar fi obtinut peste hotare. In doua cuvinte, va fi pretul corect pentru ca Nastase sa arate ca este un modest. Pretul care - spera el, dar e putin probabil sa se intimple - nu va da nastere la intrebarea cit valoreaza operele autentice, nu copiile, pe care le detine. Asadar, chiar daca va functiona fara gres, strategia cu tablourile tot se va intoarce in defavoarea lui. Asa ca ma intreb de ce nu se concentreaza Adrian Nastase pe scris. Publicistul Nastase stie sa-si apere propriile cauze intr-un stil spumos si, chiar atunci cind cauta cu luminarea diversiunile lui Basescu si ale „presei aservite", Nastase are argumentatia mai coerenta decit unii ce-si zic cu pompa analisti. Fireste, e greu de crezut ca stilul in sine ii va fi de-ajuns lui Nastase ca sa intre in tagma publicistilor cu patalama. Atita vreme cit temele sale se vor confunda cu ideologia, textele semnate de Nastase nu vor fi considerate, ca sa-i parafrazez un titlu, decit o „fabrica de fum".