La Sala Mare a Teatrului National din Bucuresti a avut loc marti si miercuri Gala "Alina Cojocaru". Insotita de sase balerini ai Operei Regale britanice si ai Operei Regale daneze, prim-balerina de la Covent Garden a dansat alaturi de danezul Johan K
La Sala Mare a Teatrului National din Bucuresti a avut loc marti si miercuri Gala "Alina Cojocaru". Insotita de sase balerini ai Operei Regale britanice si ai Operei Regale daneze, prim-balerina de la Covent Garden a dansat alaturi de danezul Johan Kobborg, "Lectia" dupa Eugen Ionescu, pe muzica lui Georges Delerue. Prima parte a Galei, deschisa de elevi de la Liceul de Coregrafie "Florian Capsali", recompune din pasaje clasice si moderne o istorie a baletului. Trecand de la rigorile baletului clasic, unde fiecare gest construieste o poveste, de la Giselle - rolul despre care balerina marturiseste ca-i e cel mai drag -, la lebada neagra din "Lacul lebedelor", Alina Cojocaru se deschide catre baletul modern. O libertate coplesitoare, care se naste din si prin gest, acel dincolo de limita pe care il aduce cu sine desavarsirea in actul artistic, cautarea dintre sunet si gestul frant, parca la jumatatea drumului, si reconstruit cu pasul urmator, totul devine la Alina Cojocaru si la Johan Kobborg intalnire.
Si tot intalnire e, in partea a doua a spectacolului, "Lectia" transpusa in dans: intalnire intre teatru si balet, intre poveste si gest, intre sunet si corp. Cei doi protagonisti se descopera ca actori, intr-o mini-montare ce "rescrie" povestea lui Ionescu din muzica si miscare. Scena primei lectii de balet, construita cu umor si atentie pentru detaliu, cu miscari in oglinda, in care cei doi se completeaza, isi preiau gesturile si le desavarsesc reciproc, e urmata de momente de puternic dramatism. Tremurul, spaima lumii care i se inchide treptat, in care dansul, la inceput eliberator, devine angoasant, totul se concentreaza in a doua parte a montarii conducand la gestul absurd-tragic al crimei finale. Trecerea din dans in moarte, ca un cerc inchis in care poezia miscarii se stinge brusc in nemiscare, crima repetandu-se la infinit, recompune intreg absurdul operei lui Eugen Ionescu.
Varianta coregrafica a lui Flemming Flindt inspirata de opera dramaturgului roman le permite celor doi sa creeze doua roluri extraordinare, in care talentul actoricesc este pe masura celui coregrafic.
Monica ANDRONESCU


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.