Nu imi amintesc sa fi vazut in trecutul apropiat un asemenea peisaj politic in Romania. Aparent, un haos total. In realitate, o bine delimitata lupta intre dl Basescu si restul lumii.

Motivul acestei vigori, cu totul neasteptate pentru niste personaje politice obisnuite cu baltirea, este obsesia anti-Basescu, o noua specie de delir orbitor care pare sa fi cuprins pe toata lumea. O umoare neagra intuneca de tot orizontul, si asa foarte ingust, al politicienilor romani. De partea cealalta, dl Basescu, de unul singur aproape, nu se lasa. Pe canalul national, dl Basescu a incercat o manevra de avarie. A indreptat atacul asupra dlui Iliescu vrind, astfel, sa reinvie solidaritatea antipesedista. Ramine de vazut daca ii va reusi. Cert este ca presedintele se afla sub asediu si, daca e sa ascultam vocile mai echilibrate, a gasit ce a cautat. Interesant este ca, dupa afacerea cu biletelul, cel care trebuia sa iasa cel mai rau, si anume dl Tariceanu, a iesit cel mai bine. Sa recapitulam: dl Tariceanu a scris dlui Basescu un biletel privat (nimic oficial!), in care il roaga sa vorbeasca la Parchet, daca are ocazia. Dupa orice om cu capul limpede, e o rugaminte sau, cel putin, o tatonare in scopul unei interventii in mersul unui dosar. Dar oamenii politici romani nu au capul limpede. Brusc, lumea a uitat ca dl Tariceanu a negat categoric existenta unui asemenea biletel. Chiar si dl Radu Stroe, care solicita o expertiza la Londra, a uitat. Nimeni, acum, nu pare preocupat de faptul ca dl Tariceanu a mintit si ca dl Tariceanu a incercat, e drept, fin, precum ii e stilul, sa-si ajute amicul aflat la ananghie judiciara. Toti sint, acum, preocupati de neconstitutionalitatea gesturilor dlui Basescu. Toata lumea pare sedusa de lozinca lansata cu aplomb sovietic de dl Iorgovan: dl Basescu incalca Constitutia zi de zi. Pe acest fond de irationalitate generala apar pulsiunile dlui Geona. Vrea sa modifice tot: legea referendumului, legile sigurantei nationale, in fine, orice da cit de cit putere dlui Basescu. Dl Geoana e atit de frenetic, incit comite erori grave. CSAT se poate desfiinta doar prin modificarea Constitutiei. Nu mira pe nimeni faptul ca fostul ministru de Externe nu stie care e temeiul legal al institutiei supreme in materie de securitate nationala, din care, de altfel, a facut parte vreme de patru ani. Se invoca principiul simetriei. Corect, dupa opinia mea. Daca presedintele a fost ales intr-un anumit sistem majoritar, asa si trebuie demis. Insa, daca scorul referendumului, oricum va fi el numarat, va fi in favoarea presedintelui, ar fi normal ca Parlamentul care l-a suspendat sa se considere, imediat, dizolvat, caci nu mai are nici un fel de legitimitate democratica. Stiu, Constitutia precizeaza clar situatiile in care Parlamentul poate fi dizolvat si o noua situatie de dizolvare nu se poate impune decit prin modificarea Constitutiei. Dar asa ar fi corect. Simetric, adica. E timpul sa observam ca, la noi, Parlamentul este institutia cu cea mai redusa raspundere. E posibil ca, la un moment dat, in chestiuni esentiale, Parlamentul sa se exprime impotriva vointei populare, sa abdice de la mandatul sau fundamental. Ce ar fi de facut in acest caz? Tot simetric, ar trebui sa mergem inapoi la popor si sa alegem un alt Parlament. Daca jucam jocul simetriilor, sa-l jucam pina la capat.

In orice caz, dl Traian Basescu este subiectul unei obsesii agresive, care isterizeaza pe toata lumea, care arunca in delir pe inamici si stupefiaza pe sustinatori. Bucurestiul este cuprins de zvonuri politice care marturisesc o stare halucinanta. Ca presedintele nu mai e in toate mintile, ca pregateste o lovitura de stat sa devina dictator, ca nimeni de prin Europa nu-i mai vorbeste, ca se coc dosare. Exista, totusi, o singura certitudine: Parlamentul nu va vota niciodata astfel incit sa avem alegeri anticipate. Parlamentul o fi el, ca institutie, respectabil, dar e compus din parlamentari si acesta pare a fi marele sau defect.

Motorul psihologic al acestei tiribombe nebunesti care e politica romaneasca la aceasta ora este obsesia anti-Basescu. Sub imperiul ei, modificam orice, adaugam orice, scoatem orice, numai sa il vedem afara de la Cotroceni pe omul care, la finele lui 2004, a invins PSD. Nu pling de mila dlui Basescu. E un luptator si va iesi din toate astea. Pare special antrenat. Anii sai de trinta cu partidul-stat al dlor Iliescu si Nastase l-au facut sa fie tare. Acum, logica e de partea sa. Constitutia spune ca presedintele se demite „in cazul savirsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei". Subliniez: fapte, nu vorbe, grave, prin care incalca Constitutia. Care fapte? Aratarea biletelului? Afirmatiile repetate ca Guvernul e mediocru? Condamnarea comunismului? Sau, poate, fantasmagoriile dlui Voiculescu? Dar faptul ca logica e de partea sa nu il mai ajuta cu nimic. Romania postcomunista nu a fost niciodata mai departe de logica si de echilibru decit e acum.

Daca e adevarat ce se spune, ca dnii Geoana si Tariceanu sint in permanent contact si chiar in coordonare prin filiere patriciene, atunci e limpede ca dlui Basescu i se apropie suspendarea.

Si totusi, de unde aceasta obsesie anti-Basescu? Eu cred ca dintr-o imensa nepotrivire. A dlui Basescu cu democratia, spun criticii sai. A dlui Basescu cu o intreaga clasa politica si cu un fel anume de a face politica, spun sustinatorii sai. Adevarul e ca dl Basescu se comporta atipic, complet in afara stilului politic autohton si nesocoteste, deliberat din cite se vede, „normalitatea" unui sistem corupt si incapabil de performanta. S-a spus ca e securist, ca e produsul pur al politicii romanesti, ca si Domnia sa e la fel ca toti ceilalti. Din cite se vede, nu e. Daca ar fi, obsesia nu ar fi existat.