Ocazional, prind cite-o mica stire la televizor despre ultima aventura a „mostenitoarei imperiului Hilton", dra Paris. In timpul acesta, probabil ca alti copii rasfatati, mostenitori ai regelui chilotilor de dama, ai contelui margarinei, ai imparatului detergentilor, fac destule nebunii, mai mult sau mai putin mediatizate. Evident, noua aristocratie capitalista nu-si mai perpetueaza ereditar tronul si privilegiile, dar averile si notorietatea continua sa se mosteneasca. Nici comertul cu falangele Sfintului Toma sau cu fisii din mantia lui Carol cel Mare nu se mai practica, asa cum ii sade bine unui om civilizat, desi la casele de licitatii se vind chilotii de pe scena ai Madonnei si ochelarii lui Elton John, un fel de moaste unicat, bune de atins intru celebrarea sfintilor box-office-ului. Dar, in fine, nu mai insist cu comparatiile astea deplasate, doar sintem oameni civilizati, ce dracu!, pardon!, ce Marilyn Manson!, avem toalete si televizoare in casa, sintem democrati, pacifisti, pleznim de toleranta si de egalitate in sanse. Revenind la don’soara Paris, ma gindeam ca fatuca asta e un fel de statuie vie pusa pe mormintul ideilor liberale de piata. E confirmarea finala a teoriei lui Max Weber. In citeva generatii, capitalistii plecati de la acumularea pioasa a protestantismului au ajuns la lux iresponsabil si la hedonism sofisticat. Din fericire, nu toti capitalistii sint precum defunctul Hilton. Bill Gates si Warren Buffet au donat zeci de miliarde fundatiilor de caritate si le-au lasat copiilor „destui bani pentru a face orice, dar nu suficienti pentru a nu face nimic". Au inteles baietii ca averile dinastice nu-i distrug doar pe mostenitori, ci si capitalismul. Apropo, stie cineva cum arata copiii lui Gates?